2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

tahigrafia vt [At: MAIORESCU, D. I, 318 / P: ~fi-a / V: (înv) tachig~ / Pzi: ~iez / E: tahigrafie] (Îvr) A stenografia.

TAHIGRAFÍE, tahigrafii, s. f. (Înv.) Stenografie. – Din fr. tachygraphie.

TAHIGRAFÍE, tahigrafii, s. f. (Înv.) Stenografie. – Din fr. tachygraphie.

tahigrafie sf [At: ȘINCAI, P. P. 4 / V: (înv) tachig~ / Pl: ~ii / E: fr tachygraphie, ger Tachygraphie] (Înv) Stenografie (rapidă) Si: (îvr) tahigraf (3).

TAHIGRAFÍE s. f. (Învechit) Stenografie.

TAHIGRAFÍE s.f. (Rar) Stenografie. [Gen. -iei. / < fr. tachygraphie].

TAHIGRAFÍE s. f. fel de a scrie cu ajutorul unor semne convenționale. (< fr. tachygraphie)

TAHIGRAFÍE ~i f. rar Înregistrare rapidă a vorbirii cu ajutorul unor semne convenționale. /<fr. tachygraphie, germ. Tachygraphie

*tahigrafíe f. (vgr. tahýs, ĭute, și grafie). Stenografie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tahigrafíe (stenografie) (înv.) (-hi-gra-) s. f., art. tahigrafía, g.-d. art. tahigrafíei; pl. tahigrafíi, art. tahigrafíile

tahigrafíe (stenografie) s. f. (sil. -gra-), art. tahigrafía, g.-d. art. tahigrafíei; pl. tahigrafíi, art. tahigrafíile


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TAHIGRAFIÁ vb. v. stenografia.

TAHIGRAFÍE s. v. stenografie.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

TAHIGRAFÍE s. f. (< fr. tachygraphie): (rar) stenografie (v.).

TAHI- (TACHI-) „repede, rapid”. ◊ gr. takhys „rapid, repede” > fr. tachy-, germ. id., engl. id., it. tachi- > rom. tahi- și tachi-.~auxeză (v. -auxeză), s. f., dezvoltare mai rapidă a unui organ față de altul similar; ~cardie (v. -cardie), s. f., accelerare anormală a ritmului cardiac; ~fagie (v. -fagie), s. f., acțiune de a ingera repede alimentele cu masticație insuficientă; ~femie (v. -femie), s. f., tulburare de vorbire caracterizată prin accelerarea ritmului verbal; ~filaxie (v. -filaxie), s. f., protecție rapidă a organismului obținută prin injectarea unei cantități mici de toxină organică; ~frazie (v. -frazie), s. f., vorbire foarte rapidă; ~frenie (v. -frenie), s. f., procese mintale rapide; ~geneză (tachigeneză) (v. -geneză), s. f., dezvoltare accelerată în filogenie; ~graf (v. -graf), s. n., 1. Aparat înregistrator de viteze. 2. Instrument folosit în topografie la întocmirea planurilor și hărților; sin. taheograf; ~grafie (v. -grafie), s. f., stenografie*; ~grafometru (v. grafo-, v. -metru1), s. n., aparat topografic folosit la măsurarea distanțelor orizontale și a diferențelor de altitudine; ~lalie (v. -lalie), s. f., defect de vorbire caracterizat printr-un debit exagerat de cuvinte; ~metrie (v. -metrie1), s. f., metodă de măsurare indirectă a distanțelor și a diferențelor de nivel dintre anumite puncte de pe teren, cu ajutorul tahimetrului; sin. celerimetrie, taheometrie; ~metru (v. -metru1), s. n., 1. Instrument care permite determinarea directă a distanței pînă la punctul vizat prin citire pe o miră așezată în acest punct; sin. taheometru. 2. Instrument pentru determinarea frecventei mișcărilor unui organ, turației motoarelor etc. sin. celerimetru. 3. Aparat pentru măsurarea vitezei curentului cursurilor de apă; ~pnee (v. -pnee), s. f., accelerarea anormală a ritmului de respirație; ~psihie (v. -psihie), s. f., accelerare anormală a ritmului de gîndire; ~scop (v. -scop), s. n., aparat folosit la studierea pieselor în mișcare ale unui dispozitiv mecanic, cu ajutorul unor fotografii parțiale; ~sistolie (v. -sistolie), s. f., accelerare anormală a sistolelor cardiace; ~sporie (v. -sporie), s. f., răspîndire timpurie și rapidă a semințelor; ~top (v. -top), s. n., instrument tahimetric care servește la măsurători de distanță și de diferențe de nivel, în vederea întocmirii planurilor topografice.

Intrare: tahigrafia
verb (VT211)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tahigrafia
  • tahigrafiere
  • tahigrafiat
  • tahigrafiatu‑
  • tahigrafiind
  • tahigrafiindu‑
singular plural
  • tahigrafia
  • tahigrafiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tahigrafiez
(să)
  • tahigrafiez
  • tahigrafiam
  • tahigrafiai
  • tahigrafiasem
a II-a (tu)
  • tahigrafiezi
(să)
  • tahigrafiezi
  • tahigrafiai
  • tahigrafiași
  • tahigrafiaseși
a III-a (el, ea)
  • tahigrafia
(să)
  • tahigrafieze
  • tahigrafia
  • tahigrafie
  • tahigrafiase
plural I (noi)
  • tahigrafiem
(să)
  • tahigrafiem
  • tahigrafiam
  • tahigrafiarăm
  • tahigrafiaserăm
  • tahigrafiasem
a II-a (voi)
  • tahigrafiați
(să)
  • tahigrafiați
  • tahigrafiați
  • tahigrafiarăți
  • tahigrafiaserăți
  • tahigrafiaseți
a III-a (ei, ele)
  • tahigrafia
(să)
  • tahigrafieze
  • tahigrafiau
  • tahigrafia
  • tahigrafiaseră
Intrare: tahigrafie
tahigrafie substantiv feminin
  • silabație: ta-hi-gra-
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tahigrafie
  • tahigrafia
plural
  • tahigrafii
  • tahigrafiile
genitiv-dativ singular
  • tahigrafii
  • tahigrafiei
plural
  • tahigrafii
  • tahigrafiilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tahigrafie

etimologie: