10 definiții pentru tahicardie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TAHICARDÍE, tahicardii, s. f. Accelerare fiziologică (în timpul unui efort fizic, emoții etc.) sau patologică (în unele afecțiuni cardiace) a bătăilor inimii. – Din fr. tachycardie.

tahicardie sf [At: CĂLINESCU, C. O. 225 / Pl: ~ii / E: fr tachycardie] Accelerare anormală a bătăilor inimii din cauza unui efort fizic, a unei emoții, a unei afecțiuni cardiace etc.

TAHICARDÍE, tahicardii, s. f. Accelerare anormală a bătăilor inimii datorită unui efort fizic, unei emoții, unei afecțiuni cardiace etc. – Din fr. tachycardie.

TAHICARDÍE, tahicardii, s. f. Accelerare anormală a bătăilor inimii. La mamifere, în ultima fază de intoxicație [cu digitală] se produce o tahicardie. DANIELOPOLU, F. N. II 35.

TAHICARDÍE s.f. Accelerare anormală a ritmului cardiac. [Gen. -iei. / < fr. tachycardie, cf. gr. tachys – rapid, kardia – inimă].

TAHICARDÍE s. f. accelerare anormală a ritmului cardiac; tahiritmie. (< fr. tachycardie)

TAHICARDÍE ~i f. Accelerare anormală a bătăilor inimii. [G.-D. tahicardiei] /<fr. tachycardie


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tahicardíe s. f., art. tahicardía, g.-d. art. tahicardíei; pl. tahicardíi, art. tahicardíile

tahicardíe s. f., art. tahicardía, g.-d. art. tahicardíei; pl. tahicardíi, art. tahicardíile


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

TAHI- (TACHI-) „repede, rapid”. ◊ gr. takhys „rapid, repede” > fr. tachy-, germ. id., engl. id., it. tachi- > rom. tahi- și tachi-.~auxeză (v. -auxeză), s. f., dezvoltare mai rapidă a unui organ față de altul similar; ~cardie (v. -cardie), s. f., accelerare anormală a ritmului cardiac; ~fagie (v. -fagie), s. f., acțiune de a ingera repede alimentele cu masticație insuficientă; ~femie (v. -femie), s. f., tulburare de vorbire caracterizată prin accelerarea ritmului verbal; ~filaxie (v. -filaxie), s. f., protecție rapidă a organismului obținută prin injectarea unei cantități mici de toxină organică; ~frazie (v. -frazie), s. f., vorbire foarte rapidă; ~frenie (v. -frenie), s. f., procese mintale rapide; ~geneză (tachigeneză) (v. -geneză), s. f., dezvoltare accelerată în filogenie; ~graf (v. -graf), s. n., 1. Aparat înregistrator de viteze. 2. Instrument folosit în topografie la întocmirea planurilor și hărților; sin. taheograf; ~grafie (v. -grafie), s. f., stenografie*; ~grafometru (v. grafo-, v. -metru1), s. n., aparat topografic folosit la măsurarea distanțelor orizontale și a diferențelor de altitudine; ~lalie (v. -lalie), s. f., defect de vorbire caracterizat printr-un debit exagerat de cuvinte; ~metrie (v. -metrie1), s. f., metodă de măsurare indirectă a distanțelor și a diferențelor de nivel dintre anumite puncte de pe teren, cu ajutorul tahimetrului; sin. celerimetrie, taheometrie; ~metru (v. -metru1), s. n., 1. Instrument care permite determinarea directă a distanței pînă la punctul vizat prin citire pe o miră așezată în acest punct; sin. taheometru. 2. Instrument pentru determinarea frecventei mișcărilor unui organ, turației motoarelor etc. sin. celerimetru. 3. Aparat pentru măsurarea vitezei curentului cursurilor de apă; ~pnee (v. -pnee), s. f., accelerarea anormală a ritmului de respirație; ~psihie (v. -psihie), s. f., accelerare anormală a ritmului de gîndire; ~scop (v. -scop), s. n., aparat folosit la studierea pieselor în mișcare ale unui dispozitiv mecanic, cu ajutorul unor fotografii parțiale; ~sistolie (v. -sistolie), s. f., accelerare anormală a sistolelor cardiace; ~sporie (v. -sporie), s. f., răspîndire timpurie și rapidă a semințelor; ~top (v. -top), s. n., instrument tahimetric care servește la măsurători de distanță și de diferențe de nivel, în vederea întocmirii planurilor topografice.

Intrare: tahicardie
tahicardie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tahicardie
  • tahicardia
plural
  • tahicardii
  • tahicardiile
genitiv-dativ singular
  • tahicardii
  • tahicardiei
plural
  • tahicardii
  • tahicardiilor
vocativ singular
plural

tahicardie

  • 1. Accelerare fiziologică (în timpul unui efort fizic, emoții etc.) sau patologică (în unele afecțiuni cardiace) a bătăilor inimii.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: tahiritmie attach_file un exemplu
    exemple
    • La mamifere, în ultima fază de intoxicație [cu digitală] se produce o tahicardie. DANIELOPOLU, F. N. II 35.
      surse: DLRLC

etimologie: