3 intrări

34 de definiții

din care

Explicative DEX

tahi- [At: DN3 / V: tachi- / E: fr tachy~, tachèo~, ger tacho-] Element prim de compunere savantă cu semnificația: 1 Rapid. 2 Turație.

TAHI- Element prim de compunere savantă cu semnificația „rapid”, „accelerat”, „turație”. [Scris și tachi-, var. taheo- (pron. -he-o-), taho-. / < fr. tachy-, tachéo-, germ. tacho-, cf. gr. tachys – rapid].

TAHI- elem. taheo-.

tah sm [At: IORGA, L. R. XI / V: (înv) (S și: tachă) sf / S și: (înv) tach / Pl: ~i / E: ngr τάχα, slv таха] (Înv) Tahigraf (1).

ta sm vz tah

taheo- vz tahi-

țahi sn vz țaică1

țai sn vz țaică1

țaic1 sn vz țaică1

țaică1 sf [At: CRĂINICEANU, IG. 244 / V: țaic (Pl: țaicuri), țaig, țaihi, țai, țahi, țechi sn / Pl: ~ice / E: mg cájg] (Reg) 1 Preparat industrial făcut din drojdie de bere sau din drojdie de vin, întrebuințat ca ferment pentru dospirea aluatului. 2 Cantitate mică de aluat dospit, folosită pentru dospirea unui nou aluat Si: maia1, plămădeală.

țaig2 sn vz țaică1

țaihi sn vz țaică1

țechi1 sn vz țaică1 corectat(ă)

ȚAICĂ2 s. f. (Regional) Drojdie de bere, maia. Făina... se plămădește de colaci cu aluat anume pregătit, ori cu țaică din tîrg. ȘEZ. V 138.

TACHI- v. tahi-.

TAHEO- v. tahi-

TAHO- v. tahi-

TAHEO-/TAHI-/TAHO-, -TA elem. „viteză, rapiditate”, „turație”. (< fr. tachéo-, tachy-, germ. tacho-, fr. -tache, cf. gr. takh/e/os, takys)

TAHO- elem. taheo-.

țaĭc (Munt. est) n., pl. urĭ, și țáĭcă (Mold. sud) f., pl. e (cp. cu germ. teig, aluat). Ferment, drojdie de bere, substanță care face să dospească aluatu. V. plămădeală.

Ortografice DOOM

țaică1 (drojdie) (reg.) s. f., g.-d. art. țaicii

țaică1 (drojdie) (reg.) s. f., g.-d. art. țaicii

țaică (drojdie de bere) s. f., g.-d. art. țaicii; pl. țaice

Etimologice

țaică s. f. – (Mold.) Drojdie. – Var. Munt. țaic. Origine necunoscută. Legătura cu germ. Teig „aluat” (Scriban) pare îndoielnică.

țaică Echivalentul moldovenesc al lui drojdie, țaică, e comparat de Scriban cu germ. Teig, care are același înțeles (la fel DLRM). Dar înlocuirea lui t cu ț nu poate fi admisă dacă nu i se găsește o explicație. În realitate este germ. Zeug, care se folosește la brutăriile germane cu aceeași valoare ca: Teig. Ținînd seamă că brutar, chiflă și altele din același cere de noțiuni vin din germană, etimologia mi se pare asigurată. Redarea lui eu prin ai corespunde pronunțării bucovinene, g final e în mod; normal asurzit în germană. Cît despre adăugarea lui -ă, trebuie să ținem seamă că romana n-are nici un cuvînt terminat în -aic. Dar există și varianta țaic (la Scriban; de la Brăila mi se comunică forma țaic, fără să fie clar dacă se zice acolo așa sau corespondentul meu a auzit-o în altă parte). Vezi și țaihi „drojdie de bere”, CV, 8/1949, p. 35, din Făgăraș.

Jargon

TAHI- (TACHI-) „repede, rapid”. ◊ gr. takhys „rapid, repede” > fr. tachy-, germ. id., engl. id., it. tachi- > rom. tahi- și tachi-.~auxeză (v. -auxeză), s. f., dezvoltare mai rapidă a unui organ față de altul similar; ~cardie (v. -cardie), s. f., accelerare anormală a ritmului cardiac; ~fagie (v. -fagie), s. f., acțiune de a ingera repede alimentele cu masticație insuficientă; ~femie (v. -femie), s. f., tulburare de vorbire caracterizată prin accelerarea ritmului verbal; ~filaxie (v. -filaxie), s. f., protecție rapidă a organismului obținută prin injectarea unei cantități mici de toxină organică; ~frazie (v. -frazie), s. f., vorbire foarte rapidă; ~frenie (v. -frenie), s. f., procese mintale rapide; ~geneză (tachigeneză) (v. -geneză), s. f., dezvoltare accelerată în filogenie; ~graf (v. -graf), s. n., 1. Aparat înregistrator de viteze. 2. Instrument folosit în topografie la întocmirea planurilor și hărților; sin. taheograf; ~grafie (v. -grafie), s. f., stenografie*; ~grafometru (v. grafo-, v. -metru1), s. n., aparat topografic folosit la măsurarea distanțelor orizontale și a diferențelor de altitudine; ~lalie (v. -lalie), s. f., defect de vorbire caracterizat printr-un debit exagerat de cuvinte; ~metrie (v. -metrie1), s. f., metodă de măsurare indirectă a distanțelor și a diferențelor de nivel dintre anumite puncte de pe teren, cu ajutorul tahimetrului; sin. celerimetrie, taheometrie; ~metru (v. -metru1), s. n., 1. Instrument care permite determinarea directă a distanței pînă la punctul vizat prin citire pe o miră așezată în acest punct; sin. taheometru. 2. Instrument pentru determinarea frecventei mișcărilor unui organ, turației motoarelor etc. sin. celerimetru. 3. Aparat pentru măsurarea vitezei curentului cursurilor de apă; ~pnee (v. -pnee), s. f., accelerarea anormală a ritmului de respirație; ~psihie (v. -psihie), s. f., accelerare anormală a ritmului de gîndire; ~scop (v. -scop), s. n., aparat folosit la studierea pieselor în mișcare ale unui dispozitiv mecanic, cu ajutorul unor fotografii parțiale; ~sistolie (v. -sistolie), s. f., accelerare anormală a sistolelor cardiace; ~sporie (v. -sporie), s. f., răspîndire timpurie și rapidă a semințelor; ~top (v. -top), s. n., instrument tahimetric care servește la măsurători de distanță și de diferențe de nivel, în vederea întocmirii planurilor topografice.

TACHI-, v. TAHI-.

-TAHĂ „viteză”. ◊ gr. takhos „viteză” > fr. -tache, germ. id. > rom. -tahă.

TAHEO- „viteză, rapiditate”. ◊ gr. takheos „repede, rapid” > fr. tachéo-, engl. id., germ. id. > rom. taheo-.~graf (v. -graf), s. n., tahigraf* (2); ~metrie (v. -metrie1), s. f., tahimetrie*; ~metru (v. -metru1), s. n., tahimetru* (1).

TAHO- „viteză, iuțeală, turație”. ◊ gr. takhos „viteză, iuțeală” > fr. tacho-, germ. id., engl. id. > rom. taho-.~graf (v. -graf), s. n., 1. Tahometru înregistrator. 2. Aparat medical pentru înregistrarea frecvenței pulsului și respirației; ~grafie (v. -grafie), s. f., măsurare și înregistrare a vitezei unui fluid; ~gramă (v. -gramă), s. f., diagramă obținută la tahometru; ~metru (v. -metru1), s. n., instrument pentru măsurarea turației motoarelor.

Sinonime

TAH s. v. stenograf.

ȚAICĂ s. v. drojdie, lele, leliță, levură, mătușă, țață.

tah s. v. STENOGRAF.

țaică s. v. DROJDIE. LELE. LELIȚĂ. LEVURĂ. MĂTUȘĂ. ȚAȚĂ.

Intrare: tahi
prefix (I7-P)
  • tahi
tachi1 (pref.) element de compunere prefix
prefix (I7-P)
  • tachi
sufix (I7-S)
  • ta
prefix (I7-P)
  • taheo
prefix (I7-P)
  • taho
Intrare: tah
substantiv masculin (M16)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tah
  • tahul
  • tahu‑
plural
  • tahi
  • tahii
genitiv-dativ singular
  • tah
  • tahului
plural
  • tahi
  • tahilor
vocativ singular
plural
Intrare: țaică (drojdie)
substantiv feminin (F48)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țaică
  • țaica
plural
genitiv-dativ singular
  • țaici
  • țaicii
  • țaichii
  • țaicăi
plural
vocativ singular
  • țaică
  • țaico
plural
țaică2 (g.-d. -e) substantiv feminin (numai) singular
substantiv feminin (F4)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țaică
  • țaica
plural
genitiv-dativ singular
  • țaice
  • țaicei
plural
vocativ singular
plural
țaihi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țechi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țahi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țai
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tahielement de compunere, prefix

  • 1. Element prim de compunere savantă cu semnificația „rapid”, „accelerat”, „turație”. MDA2 DN MDN '00 DETS
etimologie:

țaicăsubstantiv feminin

  • 1. regional Drojdie de bere. DLRLC
    • format_quote Făina... se plămădește de colaci cu aluat anume pregătit, ori cu țaică din tîrg. ȘEZ. V 138. DLRLC

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.