2 intrări
10 definiții

Explicative DEX

TĂGÂRȚA, tăgârțez, vb. I. Refl. (Reg.) A se agăța de cineva. – Din tăgârță.

TĂGÂRȚA, tăgârțez, vb. I. Refl. (Reg.) A se agăța de cineva. – Din tăgârță.

tăgârța [At: KLEIN, D. 436 / V: (îrg; rar) at~ / Pzi: ~țez; Cj 6 (îrg; rar) să se ~țe / E: tăgârță] 1 vr (Îrg) A se agăța de cineva sau de ceva Si: a se atârna. 2 vt (Înv) A trage după sine Si: a târî (2).

TĂGÎRȚA, tăgîrțez, vb. I. Refl. A se agăța de cineva. – Din tăgîrță.

atăgîrț și -éz, a -á v. tr. (d. tăgîrță, traistă). Munt. Atîrn. V. refl. Mă atîrn, mă țin de cineva: nu te atăgîrța de mine! – Și tăgîrțez.

tăgîrțéz, V. atăgîrț.

Ortografice DOOM

!tăgârța (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă tăgârțez, 3 se tăgârțează; conj. prez. 1 sg. să mă tăgârțez, 3 să se tăgârțeze; imper. 2 sg. afirm. tăgârțează-te; ger. tăgârțându-mă

tăgârța (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 tăgârțează

tăgârța vb., ind. prez. 3 sg. tăgârțează

Sinonime

TĂGÂRȚA vb. v. agăța, apuca, atârna, prinde, spânzura, suspenda, târî, târâi, târșâi, trage, ține.

tăgîrța vb. v. AGĂȚA. APUCA. ATÎRNA. PRINDE. SPÎNZURA. SUSPENDA. TÎRÎ. TÎRÎI. TÎRȘÎI. TRAGE. ȚINE.

Intrare: tăgârța
verb (V201)
Surse flexiune: DOOM 3
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tăgârța
  • tăgârțare
  • tăgârțat
  • tăgârțatu‑
  • tăgârțând
  • tăgârțându‑
singular plural
  • tăgârțează
  • tăgârțați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tăgârțez
(să)
  • tăgârțez
  • tăgârțam
  • tăgârțai
  • tăgârțasem
a II-a (tu)
  • tăgârțezi
(să)
  • tăgârțezi
  • tăgârțai
  • tăgârțași
  • tăgârțaseși
a III-a (el, ea)
  • tăgârțează
(să)
  • tăgârțeze
  • tăgârța
  • tăgârță
  • tăgârțase
plural I (noi)
  • tăgârțăm
(să)
  • tăgârțăm
  • tăgârțam
  • tăgârțarăm
  • tăgârțaserăm
  • tăgârțasem
a II-a (voi)
  • tăgârțați
(să)
  • tăgârțați
  • tăgârțați
  • tăgârțarăți
  • tăgârțaserăți
  • tăgârțaseți
a III-a (ei, ele)
  • tăgârțează
(să)
  • tăgârțeze
  • tăgârțau
  • tăgârțară
  • tăgârțaseră
Intrare: tâgârța
verb (V201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tâgârța
  • tâgârțare
  • tâgârțat
  • tâgârțatu‑
  • tâgârțând
  • tâgârțându‑
singular plural
  • tâgârțează
  • tâgârțați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tâgârțez
(să)
  • tâgârțez
  • tâgârțam
  • tâgârțai
  • tâgârțasem
a II-a (tu)
  • tâgârțezi
(să)
  • tâgârțezi
  • tâgârțai
  • tâgârțași
  • tâgârțaseși
a III-a (el, ea)
  • tâgârțează
(să)
  • tâgârțeze
  • tâgârța
  • tâgârță
  • tâgârțase
plural I (noi)
  • tâgârțăm
(să)
  • tâgârțăm
  • tâgârțam
  • tâgârțarăm
  • tâgârțaserăm
  • tâgârțasem
a II-a (voi)
  • tâgârțați
(să)
  • tâgârțați
  • tâgârțați
  • tâgârțarăți
  • tâgârțaserăți
  • tâgârțaseți
a III-a (ei, ele)
  • tâgârțează
(să)
  • tâgârțeze
  • tâgârțau
  • tâgârțară
  • tâgârțaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tăgârța, tăgârțezverb

etimologie:
  • tăgârță DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.