10 definiții pentru tacrir


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TACRÍR, tacriruri, s. n. (Înv.) 1. Interogatoriu. 2. Proces-verbal. – Din tc. takrir.

TACRÍR, tacriruri, s. n. (Înv.) 1. Interogatoriu. 2. Proces-verbal. – Din tc. takrir.

tacrir sn [At: PRAV. COND. (1780), 56 / V: (înv) ~clir, ~il, tec~, trac~ / Pl: ~uri / E: tc takrir] (Tcî) 1 Raport. 2 Memoriu. 3 (Jur) Declarație (14). 4 (Jur) Proces-verbal. 5 (Jur; pex) Interogatoriu.

TACRÍR, tacriruri, s. n. (Învechit și arhaizant) Interogatoriu. Înainte de miezul nopții au început să se ia în instanță tacrirurile acuzaților. CAMIL PETRESCU, O. II 561. În loc să mă-ntrebi: «Ai mîncat tu ceva, mă băiete, astăzi?»... dumneata îmi iei tacrirul pe nemîncate. CARAGIALE, O. III 53.

tacrir n. interogatoriu (vechiu termen juridic și azi încă popular): am auzit pe logofătul Mitropolitului luând tacrir vizitiului FIL. [Turc. TAKRIR, raport, depunere sub jurământ].

tacrír n., pl. urĭ (turc. [d. ar.] takrir, expresiune, raport, memoriŭ, expunere. V. mucarer). Vechĭ. Raport, comunicare. Constatare, proces-verbal. Interogatoriŭ: ĭ-a luat tacrir.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tacrír (înv.) (ta-crir) s. n., pl. tacríruri

tacrír s. n. (sil. -crir), pl. tacríruri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TACRÍR s. v. dare de seamă, declarație, depoziție, interogatoriu, mărturie, mărturisire, memoriu, petiție, proces-verbal, raport, referat, situație.

tacrir s. v. DARE DE SEAMĂ. DECLARAȚIE. DEPOZIȚIE. INTEROGATORIU. MĂRTURIE. MĂRTURISIRE. MEMORIU. PETIȚIE. PROCES-VERBAL. RAPORT. REFERAT. SITUAȚIE.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

tacrír (-ruri), s. n.1. Proces-verbal. – 2. Raport, memoriu. – Mr. tăcrire. Tc. takrir (Șeineanu, II, 341), cf. sb. takrir. Sec. XVIII, înv.

Intrare: tacrir
  • silabație: ta-crir info
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tacrir
  • tacrirul
  • tacriru‑
plural
  • tacriruri
  • tacrirurile
genitiv-dativ singular
  • tacrir
  • tacrirului
plural
  • tacriruri
  • tacrirurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tacrir învechit

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • Înainte de miezul nopții au început să se ia în instanță tacrirurile acuzaților. CAMIL PETRESCU, O. II 561.
      surse: DLRLC
    • În loc să mă-ntrebi: «Ai mîncat tu ceva, mă băiete, astăzi?»... dumneata îmi iei tacrirul pe nemîncate. CARAGIALE, O. III 53.
      surse: DLRLC
  • surse: DEX '98 DEX '09

etimologie: