opțiuni
  • info

15 definiții pentru tacrir

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TACRIR, tacriruri, s. n. (Înv.) 1. Interogatoriu. 2. Proces-verbal. – Din tc. takrir.

TACRIR, tacriruri, s. n. (Înv.) 1. Interogatoriu. 2. Proces-verbal. – Din tc. takrir.

tacrir sn [At: PRAV. COND. (1780), 56 / V: (înv) ~clir, ~il, tec~, trac~ / Pl: ~uri / E: tc takrir] (Tcî) 1 Raport. 2 Memoriu. 3 (Jur) Declarație (14). 4 (Jur) Proces-verbal. 5 (Jur; pex) Interogatoriu.

TACRIR, tacriruri, s. n. (Învechit și arhaizant) Interogatoriu. Înainte de miezul nopții au început să se ia în instanță tacrirurile acuzaților. CAMIL PETRESCU, O. II 561. În loc să mă-ntrebi: «Ai mîncat tu ceva, mă băiete, astăzi?»... dumneata îmi iei tacrirul pe nemîncate. CARAGIALE, O. III 53.

tacrir n. interogatoriu (vechiu termen juridic și azi încă popular): am auzit pe logofătul Mitropolitului luând tacrir vizitiului FIL. [Turc. TAKRIR, raport, depunere sub jurământ].

tacrír n., pl. urĭ (turc. [d. ar.] takrir, expresiune, raport, memoriŭ, expunere. V. mucarer). Vechĭ. Raport, comunicare. Constatare, proces-verbal. Interogatoriŭ: ĭ-a luat tacrir.

taclir sn vz tacrir

tacril sn vz tacrir

tecrir sn vz tacrir

tracrir sn vz tacrir

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

tacrir (înv.) (desp. ta-crir) s. n., pl. tacriruri

tacrir (înv.) (ta-crir) s. n., pl. tacriruri

tacrir s. n. (sil. -crir), pl. tacriruri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TACRIR s. v. dare de seamă, declarație, depoziție, interogatoriu, mărturie, mărturisire, memoriu, petiție, proces-verbal, raport, referat, situație.

tacrir s. v. DARE DE SEAMĂ. DECLARAȚIE. DEPOZIȚIE. INTEROGATORIU. MĂRTURIE. MĂRTURISIRE. MEMORIU. PETIȚIE. PROCES-VERBAL. RAPORT. REFERAT. SITUAȚIE.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

tacrir (-ruri), s. n. – 1. Proces-verbal. – 2. Raport, memoriu. – Mr. tăcrire. Tc. takrir (Șeineanu, II, 341), cf. sb. takrir. Sec. XVIII, înv.

Intrare: tacrir
  • silabație: ta-crir info
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tacrir
  • tacrirul
  • tacriru‑
plural
  • tacriruri
  • tacrirurile
genitiv-dativ singular
  • tacrir
  • tacrirului
plural
  • tacriruri
  • tacrirurilor
vocativ singular —
plural —
taclir
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
tracrir
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
tecrir
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
tacril
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tacrir, tacrirurisubstantiv neutru

învechit
  • 1. Interogatoriu. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: interogatoriu
    • format_quote Înainte de miezul nopții au început să se ia în instanță tacrirurile acuzaților. CAMIL PETRESCU, O. II 561. DLRLC
    • format_quote În loc să mă-ntrebi: «Ai mîncat tu ceva, mă băiete, astăzi?»... dumneata îmi iei tacrirul pe nemîncate. CARAGIALE, O. III 53. DLRLC
  • 2. Proces-verbal. DEX '98 DEX '09
    sinonime: proces-verbal
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.