TACRIR, tacriruri, s. n. (Învechit și arhaizant) Interogatoriu. Înainte de miezul nopții au început să se ia în instanță tacrirurile acuzaților. CAMIL PETRESCU, O. II 561. În loc să mă-ntrebi: «Ai mîncat tu ceva, mă băiete, astăzi?»... dumneata îmi iei tacrirul pe nemîncate. CARAGIALE, O. III 53.