opțiuni
  • info
2 intrări
8 definiții

Explicative DEX

TABULĂ s. f. suprafața dinților mamiferelor, al cărei aspect este adesea caracteristic animalului. (< lat. tabula)

tabula vt [At: DN3 / Pzi: ~lez / E: it tabulare] (Mat) A face tabele (1).

TABULA vb. I. tr. (Mat.) A pune în tabele; a face o tabulare. [< it. tabulare].

TABULA vb. tr. (mat.) a pune în tabele; a face tabulare. (< fr. tabuler)

Ortografice DOOM

tabula vb., ind. prez. 1 sg. tabulez, 3 sg. și pl. tabulează

Sinonime

TABULĂ s. v. tribunal.

tabulă s. v. TRIBUNAL.

Arhaisme și regionalisme

tabúlă, tabule, s.f. (reg.) Placă (de piatră, de lemn sau de metal) gravată cu anumite însemne sau date: „Inscripțiuni antice romane pănă azi n-am aflat în comitat; una tabulă votivă de peatră de calcar e zidită în păretele casei mele din Sighet. Dar aceasta e din Ulpia Traiană” (Mihaly, 1900: 881; dipl. 356, la note). – Din lat. tabula „tăblie, masă” sau var. a lui tablă.

Intrare: tabulă
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tabulă
  • tabula
plural
  • tabule
  • tabulele
genitiv-dativ singular
  • tabule
  • tabulei
plural
  • tabule
  • tabulelor
vocativ singular —
plural —
Intrare: tabula (vb.)
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tabula
  • tabulare
  • tabulat
  • tabulatu‑
  • tabulând
  • tabulându‑
 singular plural
  • tabulează
  • tabulați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tabulez
 (să)
  • tabulez
  • tabulam
  • tabulai
  • tabulasem
a II-a (tu)
  • tabulezi
 (să)
  • tabulezi
  • tabulai
  • tabulași
  • tabulaseși
a III-a (el, ea)
  • tabulează
 (să)
  • tabuleze
  • tabula
  • tabulă
  • tabulase
plural I (noi)
  • tabulăm
 (să)
  • tabulăm
  • tabulam
  • tabularăm
  • tabulaserăm
  • tabulasem
a II-a (voi)
  • tabulați
 (să)
  • tabulați
  • tabulați
  • tabularăți
  • tabulaserăți
  • tabulaseți
a III-a (ei, ele)
  • tabulează
 (să)
  • tabuleze
  • tabulau
  • tabulară
  • tabulaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tabulă, tabulesubstantiv feminin

  • 1. Suprafața dinților mamiferelor, al cărei aspect este adesea caracteristic animalului. MDN '00
etimologie:

tabula, tabulezverb

  • 1. matematică A pune în tabele; a face o tabulare. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.