opțiuni
  • info

2 intrări

8 definiții

Explicative DEX

TABULĂ s. f. suprafața dinților mamiferelor, al cărei aspect este adesea caracteristic animalului. (< lat. tabula)

tabula vt [At: DN3 / Pzi: ~lez / E: it tabulare] (Mat) A face tabele (1).

TABULA vb. I. tr. (Mat.) A pune în tabele; a face o tabulare. [< it. tabulare].

TABULA vb. tr. (mat.) a pune în tabele; a face tabulare. (< fr. tabuler)

Ortografice DOOM

tabula vb., ind. prez. 1 sg. tabulez, 3 sg. și pl. tabulează

Sinonime

TABULĂ s. v. tribunal.

tabulă s. v. TRIBUNAL.

Regionalisme / arhaisme

tabúlă, tabule, s.f. (reg.) Placă (de piatră, de lemn sau de metal) gravată cu anumite însemne sau date: „Inscripțiuni antice romane pănă azi n-am aflat în comitat; una tabulă votivă de peatră de calcar e zidită în păretele casei mele din Sighet. Dar aceasta e din Ulpia Traiană” (Mihaly, 1900: 881; dipl. 356, la note). – Din lat. tabula „tăblie, masă” sau var. a lui tablă.

Intrare: tabulă
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tabulă
  • tabula
plural
  • tabule
  • tabulele
genitiv-dativ singular
  • tabule
  • tabulei
plural
  • tabule
  • tabulelor
vocativ singular —
plural —
Intrare: tabula (vb.)
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tabula
  • tabulare
  • tabulat
  • tabulatu‑
  • tabulând
  • tabulându‑
 singular plural
  • tabulează
  • tabulați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tabulez
 (să)
  • tabulez
  • tabulam
  • tabulai
  • tabulasem
a II-a (tu)
  • tabulezi
 (să)
  • tabulezi
  • tabulai
  • tabulași
  • tabulaseși
a III-a (el, ea)
  • tabulează
 (să)
  • tabuleze
  • tabula
  • tabulă
  • tabulase
plural I (noi)
  • tabulăm
 (să)
  • tabulăm
  • tabulam
  • tabularăm
  • tabulaserăm
  • tabulasem
a II-a (voi)
  • tabulați
 (să)
  • tabulați
  • tabulați
  • tabularăți
  • tabulaserăți
  • tabulaseți
a III-a (ei, ele)
  • tabulează
 (să)
  • tabuleze
  • tabulau
  • tabulară
  • tabulaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tabulă, tabulesubstantiv feminin

  • 1. Suprafața dinților mamiferelor, al cărei aspect este adesea caracteristic animalului. MDN '00
etimologie:

tabula, tabulezverb

  • 1. matematică A pune în tabele; a face o tabulare. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.