2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

tablie sf vz tăblie

TĂBLÍE, tăblii, s. f. 1. Tablă1 (2). 2. Parte a unei lucrări de tâmplărie, fierărie sau arhitectură, formată dintr-un panou de lemn, de metal, de faianță, de material plastic etc. fixat pe scheletul unei mobile, al unei uși. – Din ngr. távli.

TĂBLÍE, tăblii, s. f. 1. Tablă1 (2). 2. Parte a unei lucrări de tâmplărie, fierărie sau arhitectură, formată dintr-un panou de lemn, de metal, de faianță, de material plastic etc. fixat pe scheletul unei mobile, al unei uși. – Din ngr. távli.

tablă2 sf [At: (cca 1600-1630) CUV. D. BĂTR. I, 306 / V: (înv) tavlă, tavlie / Pl: ~le / E: ngr τάβλι, tc tavla] 1 (Lpl) Joc de noroc cu două zaruri și câte cincisprezece piese pentru fiecare dintre cei doi jucători, piese care se mută în spațiile marcate cu douăzeci și patru de săgeți pe fețele unei cutii speciale Si: (iuz) trictrac (2). 2 Partidă de table2 (1) Si: (iuz) trictrac (3). 3 (Fam; îe) A face (pe cineva) o ~ A juca o partidă de table2 (1) cu cineva. 4 (Înv) Joc de zaruri. 5 (Îvr) Joc de dame1 (11).

tablă1 sf [At: CORESI, ap. GCR. I, 23/27 / V: (reg) ~bulă, talbă / Pl: ~le, (reg) tăbli, tăble) / E: lat tab(u)la, mg tábla, fr table] 1 (Înv) Tăbliță (1). 2 (Bis; îs) ~lele legii (sau ~lele lui Moise, îvr, ~lele poruncilor, ~lele adevărului, -~lele adevărăturiei) Cele două lespezi de piatră pe care era săpat decalogul dat de Dumnezeu lui Moise pe Muntele Sinai. 3 (Bis; îas; și, rar, îs ~la legii) Cele zece porunci. 4 (Îs) Legea (sau legile) (celor) douăsprezece ~le sau cele douăsprezece ~le Prima legislație scrisă a romanilor, gravată pe douăsprezece plăci de aramă. 5 (Înv; îs) ~ cerată (sau cernită) Placă de lemn acoperită cu un strat de ceară, pe care se scria prin zgâriere cu stilul, folosită în Antichitate de romani. 6 Placă de lemn, de piatră, de metal, pe care se scriu, se gravează sau se zugrăvesc anumite indicații, firme, date Si: panou, tăbliță (4), (reg) tăblie (2). 7 (Reg; pan) Pată albă, mare, pe care unii cai o au în frunte. 8 (Îvr) Icoană. 9 (Și determinat prin „neagră”, „mare”, „de lemn”) Placă dreptunghiulară, de obicei de lemn vopsit în negru, pe care se poate scrie cu creta Si: (reg) tabelă (15). 10 (Îe) A scoate la ~ A chema (un elev) la lecție (în fața tablei1). 11 (Pop; și determinat „de piatră”) Tăbliță (6). 12 (Înv; astăzi numai în sintagme) Tabel (1). 13 (Îs) „la înmulțirii sau ”la lui Pitagora (rar pitagorică, înv, pitagoricească, îvr, ~la Țibeti sau Tibetului) Tablou care conține produsele înmulțirii între ele a primelor zece numere Si: (înv) tabel (7), tăblița lui Pitagora. 14 (Mat; îs) ~le trigonometrice Tabel trigonometric. 15 (Mat; îs) ~ de logaritmi Tabel de logaritmi. 16 (înv; șîs ~ de materii) Sumar. 17 Foaie de hârtie sau carton cu reproduceri de cărți, desene etc. Si: planșă. 18 (Reg; îf tabulă) Carte funciară. 19 (Înv) Scriere (cuprinzând tabele sau al cărei conținut este împărțit în capitole sau articole). 20 (Iuz) Planșă cuprinzând alfabetul și exerciții de citire, după care școlarii învățau odinioară să citească Si: (înv) tabel (5). 21 (Înv; pex) Temă școlară. 22 (Înv) Placă de lemn, de metal etc., având diverse întrebuințări Si: (înv) tăblie (1). 23 Placă (de lemn) pe care se desfășoară jocul de șah, de table2 etc. 24 (Înv) Placă de lemn de care se prind coardele diferitelor instrumente muzicale. 25 (Ban; Trs) Oblon (la fereastră). 26 (Reg; lpl) Ochelari de cai Si: (reg) obloane. 27 (Mar; Trs) Fund de lemn pe care se taie legumele, carnea, pe care se răstoarnă mămăliga din ceaunul în care a fost fiartă etc. 28 (Reg) Tavă (1). 29 (Reg) Tabla1 (1). 30 (Înv) Partea superioară, plană, a unor mobile. 31 (Înv) Masă1. 32 (Reg) Pervazul ferestrei. 33 (Reg) Plită (1). 34 (Reg) Copertă de carte. 35 (Reg; pex) Carton (1). 36 (Înv; îlav) Din ~ în ~ De la prima până la ultima pagină. 37 (Înv) Clișeu gravat în lemn sau executat din metal pentru a fi imprimat pe hârtie. 38 (Înv) Pagină zețuită Si: (înv) tăblie (4) 39 (Rar) Panou (la saivan). 40 (Înv) Platformă pe care se așezau tunurile de calibru mare, în vederea executării tragerii. 41 (Reg) Fiecare dintre părțile din care se compune o plută1, formată dintr-un rând de bușteni legați cu sârmă groasă unul de altul Si: (reg) căpătâi. 42 (Reg) Talpa casei. 43 (Atm; reg; îs) ~la pieptului Torace (1). 44 (Reg) Pânză a ferăstrăului. 45 (Reg) Fierul coasei. 46 (Reg) Fierul securii. 47 (Trs) Bucată de piele (din care se croiesc opincile). 48 (Reg) Bucată dintr-un aliment (slănină, unt, ciocolată) Si: halcă. 49 (Reg) Bulgăre de pământ. 50 (Mol; Trs) Suprafață îngustă de pământ (semănată cu același fel de plante sau aparținând aceluiași proprietar) Si: ogor, tarla (1). 51 (Reg) Strat (de legume, de flori). 52 (Reg) Platou situat pe vârful unui munte. 53 (Reg) Talpa piciorului. 54 (Îs) ~ dentară Suprafața orizontală a coroanei dintelui la cal. 55 Foaie de metal executată prin laminare, folosită la acoperișuri, la fabricarea unor ambalaje, rezervoare etc. Si: tinichea (1). 56 (Îs) ~ albă Tablă1 (56) de fier cositorit. 57 (Reg; șîs ~ regească sau -la (de judecată) crăiască, ~la judecătorească, ~la septemvirală) Curte de apel. 58 (Iuz; îs) -la de sus (sau -la magnaților) și -la de jos (sau -la staturilor) For legislativ al Imperiului austro-ungar Si: cameră. 59 (Iuz) Consilier de conducere a districtelor din Imperiul austro-ungar. 60 (Trs; înv; îf tabulă) Tribunal (1).

tăblie sf [At: GORJAN, H. I, 140/18 / V: (înv) tab~, tavl~ sf (reg) ~liu sn / Pl: ~ii / E: ngr ταβλί(ον) cf tablă1] 1 (Înv) Tablă1 (22). 2 (Reg) Tablă1 (6). 3 Parte a unei lucrări de tâmplărie, fierărie sau arhitectură, formată dintr-o bucată subțire și plană de lemn, de metal, de material plastic etc., fixată pe scheletul unei piese de mobilier (dulap, paravan etc.) sau de tâmplărie (ușă, oblon etc.) Si: panou. 4 (Tip; înv; lpl; îf tăblie) Tablă1 (38).

TĂBLÍE, tăblii, s. f. 1. Tablă1 (2). Radu Comșa citi pe tăblia albastră a unei străzi un nume care îi spunea ceva. C. PETRESCU, Î. II 179. Îmi scrisără versurile cele de aur pe tăblia cea de aramă, ce stă atîrnată la poarta școlii. GORJAN, H. II 67. 2. Parte a unei lucrări de tîmplărie, fierărie, arhitectură, formată dintr-o bucată de lemn, metal etc. subțire și plană, fixată pe scheletul unei mobile, al unei uși etc. V. panou. Au rămas cu nasurile plecate către tăblia mesei. GALAN, Z. R. 283. Ieșiră, plecîndu-se, pe ușa cu jumătate din tăblia de fier coborîtă. C. PETRESCU, Î. II 189. O odaie de cristal... cu tăblii de aur. GORJAN, H. I 140.

TĂBLÍE ~i f. 1) Placă cu inscripții; tablă. 2) Panou (din lemn, metal, plastic) fixat ca element decorativ pe mobilă sau pe tâmplăria de interior. [G.-D. tăbliei; Sil. tă-bli-] /<ngr. távli

tăblie f. tablă de lemn, împodobită și încadrată, de tâmplarie: ușă cu tăblii.

táblă f., pl. e (fr. table, masă, d. lat. tabula, de unde și it. távola. V. tabla). Suprafață pe care se poate scrie saŭ lucra. Suprafață neagră, de obiceĭ mobilă, pe care se scrie cu creta în școale. Tinichea de acoperit casa: o casă acoperită cu tablă. Pagină zețuită. Sumar, tabloŭ saŭ listă în care se arată pe scurt și sistematic cuprinsu uneĭ cărțĭ: tabla de materiĭ. Tabloŭ făcut ca să vezĭ tot odată: tabla înmulțiriĭ. Lecțiune de învățat (Crg.). Pl. (bg. sîrb. tabla, ngr. távla). Un joc cu doŭă zarurĭ care se aruncă pe doŭă table cu marginele rîdicate și care table se închid ca o cutie (fr. trictrac). Tablele Legiĭ, Cele zece Poruncĭ ale luĭ Moĭse, săpate pe lespezĭ. Cele doŭă-spre-zece Table, cele 12 table de aramă pe care aŭ fost săpate la 450 în ainte de Hristos primele legĭ ale Romanilor. Tabla regească, Curtea de Apel în Ungaria veche. Table saŭ tăblițe ceruite. V. ceruĭesc. – L. V. și tavlíe, tablíe (ngr. tavlia).

tăblíe f. (ngr. tavlia). Tablă mică de lemn saŭ de alt-ceva: ușă cu tăbliĭ. – Vechĭ tab-, tav-.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tăblíe (tă-bli-) s. f., art. tăblía, g.-d. art. tăblíei; pl. tăblíi, art. tăblíile

tăblíe s. f. (sil. -bli-), art. tăblía, g.-d. art. tăblíei; pl. tăblíi, art. tăblíile


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TĂBLÍE s. (înv. și reg.) tablă. (~ a unei mobile.)

TĂBLIE s. (înv. și reg.) tablă. (~ a unei mobile.)

Intrare: tablie
tablie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: tăblie
  • silabație: tă-bli-e info
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tăblie
  • tăblia
plural
  • tăblii
  • tăbliile
genitiv-dativ singular
  • tăblii
  • tăbliei
plural
  • tăblii
  • tăbliilor
vocativ singular
plural

tăblie

  • 1. Placă cu inscripții; tablă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: tablă (placă, tabel) attach_file 2 exemple
    exemple
    • Radu Comșa citi pe tăblia albastră a unei străzi un nume care îi spunea ceva. C. PETRESCU, Î. II 179.
      surse: DLRLC
    • Îmi scrisără versurile cele de aur pe tăblia cea de aramă, ce stă atîrnată la poarta școlii. GORJAN, H. II 67.
      surse: DLRLC
  • 2. Parte a unei lucrări de tâmplărie, fierărie sau arhitectură, formată dintr-un panou de lemn, de metal, de faianță, de material plastic etc. fixat pe scheletul unei mobile, al unei uși.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX attach_file 3 exemple
    exemple
    • Au rămas cu nasurile plecate către tăblia mesei. GALAN, Z. R. 283.
      surse: DLRLC
    • Ieșiră, plecîndu-se, pe ușa cu jumătate din tăblia de fier coborîtă. C. PETRESCU, Î. II 189.
      surse: DLRLC
    • O odaie de cristal... cu tăblii de aur. GORJAN, H. I 140.
      surse: DLRLC

etimologie: