12 definiții pentru tabietliu tabietiu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TABIETLÍU, -ÍE, tabietlii, adj. (Rar) Care are tabieturi; p. ext. maniac, pedant. [Pr.: -bi-e-] – Din tc. tabῑatli.

tabietliu, ~ie [At: CARAGIALE, O. VII, 177 / P: ~bi-e~ / V: (reg) ~bet~ / Pl: ~ii / E: tc tabiatli] (Rar) 1-2 smf, a (Persoană) cu tabieturi (3) Si: (îvr) tabietgiu (1-2), tabietos (1-2). 3-4 smf, a (Om) pedant Si: (îvr) tabietgiu (3-4), tabietos (3-4). 5 sm (Rar) Persoană cu gusturi fine.

TABIETLÍU, -ÍE, tabietlii, adj. (Rar) Care are tabieturi; p. ext. maniac, pedant. [Pr.: -bi-e-] – Din tc. tabīatli.

TABIETLÍU, -ÍE, tabietlii, adj. Care are (multe) tabieturi, p. ext. maniac, pedant. Te-aș învăța eu ce să faci; dar te știu tabietliu la pat. CARAGIALE, O. VII 177. – Variantă: tabietíu, -íe (CAMIL PETRESCU, O. II 146) adj.

TABIETLÍU ~e (~i) și substantival rar Care respectă anumite tabieturi. /<turc. tabiatli


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!tabietlíu (rar) (-bi-e-tliu/-et-liu) adj. m., f. tabietlíe; pl. m. și f. tabietlíi

tabietlíu adj. m. (sil. -bi-e-tliu), f. tabietlíe, pl. m. și f. tabietlíi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TABIETLÍU adj. v. meticulos, pedant, scrupulos, tipicar.

tabietliu adj. v. METICULOS. PEDANT. SCRUPULOS. TIPICAR.

Intrare: tabietliu
tabietliu adjectiv
  • silabație: ta-bi-e-tliu, ta-bi-et-liu info
adjectiv (A108)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tabietliu
  • tabietliul
  • tabietliu‑
  • tabietlie
  • tabietlia
plural
  • tabietlii
  • tabietliii
  • tabietlii
  • tabietliile
genitiv-dativ singular
  • tabietliu
  • tabietliului
  • tabietlii
  • tabietliei
plural
  • tabietlii
  • tabietliilor
  • tabietlii
  • tabietliilor
vocativ singular
plural
tabietiu adjectiv
adjectiv (A108)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tabietiu
  • tabietiul
  • tabietie
  • tabietia
plural
  • tabietii
  • tabietiii
  • tabietii
  • tabietiile
genitiv-dativ singular
  • tabietiu
  • tabietiului
  • tabietii
  • tabietiei
plural
  • tabietii
  • tabietiilor
  • tabietii
  • tabietiilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tabietliu tabietiu

etimologie: