11 definiții pentru tabes


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TÁBES s. n. Boală cronică a sistemului nervos, de origine sifilitică, care se manifestă prin lipsa de coordonare a mișcărilor (în timpul mersului), dureri viscerale vii, tulburări de sensibilitate etc. – Din fr. tabès, lat. tabes.

TÁBES s. n. Boală cronică a sistemului nervos, de origine sifilitică, care se manifestă prin lipsa de coordonare a mișcărilor (în timpul mersului), dureri viscerale vii, tulburări de sensibilitate etc. – Din fr. tabès, lat. tabes.

tabes sn [At: LUCACI, M. 101/2 / E: fr tabès, lat tabes] 1 Formă tardivă de sifilis nervos, care se manifestă prin tulburări de sensibilitate, lipsă de coordonare a mișcărilor (în timpul mersului), prin puternice dureri viscerale etc. 2 (Înv; pex) Boli care provoacă ataxie.

TÁBES s.n. (Med.) Boală nervoasă cronică (de natură sifilitică) care atacă mai ales măduva spinării, cauzând pierderea progresivă a coordonării mișcării; ataxie locomotorie. [< fr. tabès, lat. tabes].

TÁBES s. n. boală nervoasă cronică (de natură sifilitică) ce se manifestă prin tulburări de sensibilitate, de mers și prin dureri viscerale; ataxie locomotorie. (< fr. tabès, lat. tabes)

TÁBES n. med. Maladie cronică tardivă, de natură sifilitică, caracterizată prin pierderea progresivă a coordonării mișcărilor; ataxie locomotorie. /<fr. tabés, lat. tabes

TẮBES s. n. Boală cronică a sistemului nervos, care atacă (în special) anumite căi ale măduvei spinării provocînd lipsă de coordonare a mișcărilor, în special a mișcărilor de mers.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TÁBES s. (MED.) (rar) ataxie locomotrice.

TABES s. (MED.) (rar) ataxie locomotrice.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

TÁBES (< fr. {i}; {s} lat. tabes „sfârșeală, epuizare”) s. n. (MED.) Stadiu tardiv de neurosifilis caracterizat prin leziuni degenerative ale măduvii spinării, care se manifestă prin: tulburări ale sensibilității profunde, lipsă de coordonare a mișcărilor, puternice dureri viscerale, modificări pupilare, atrofie optică, tulburări trofice, sfincteriene etc.

Intrare: tabes
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tabes
  • tabesul
  • tabesu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • tabes
  • tabesului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tabes

  • 1. Boală cronică a sistemului nervos, de origine sifilitică, care se manifestă prin lipsa de coordonare a mișcărilor (în timpul mersului), dureri viscerale vii, tulburări de sensibilitate etc.; ataxie locomotorie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: