tabela vt [At: L. ROM. 1975,106 / Pzi: ~lez / E: tabel] A aranja în formă de tabel (1).

TABELA vb. I. tr. A face o tabelă. [< tabelă].

A TABELA ~ez tranz. A pune într-un tabel. /Din tabel

TABEL, tabele, s. n. 1. Foaie cuprinzând nume, cifre și date, introduse în rubrici cu specificații amănunțite, pentru a servi unui anumit scop; tablă¹ (4), tablou (I 5). ♦ (Mat.; Tehn.) Serie de valori numerice obținute prin calcul, prin observații sau experiențe, aranjate într-o anumită ordine, în șiruri și coloane, pentru ușurarea unor calcule ori pentru obținerea unei clasificări. 2. (Înv.) Tablou (I 1); planșă; fig. priveliște. – Din lat. tabella, germ. Tabelle.

tabelă sf vz tabel

tăbelă sf vz tabel

TABEL, tabele, s. n. 1. Foaie cuprinzând nume, cifre și date, introduse în rubrici cu specificații amănunțite, pentru a servi unui anumit scop; tablă¹ (4), tablou (I 5). ♦ (Mat.; Tehn.) Serie de valori numerice obținute prin calcul, prin observații sau experiențe, aranjate într-o anumită ordine, în șiruri și coloane, pentru ușurarea unor calcule sau pentru obținerea unei clasificări. 2. (Înv.) Tablou (I 1); planșă; fig. priveliște. – Din lat. tabella, germ. Tabelle.

TABEL, tabele, s. n. 1. Foaie cuprinzînd nume, cifre și date, introduse în rubrici cu specificații amănunțite, pentru a servi unui anumit scop. ◊ Fig. În tabelele istoriei se scrie numai veșnicul adevăr. KOGĂLNICEANU, S. A. 77. ♦ (Mat., Tehn.) Serie de valori numerice obținute prin calcul, prin observații sau experiențe, aranjate într-o anumită ordine în șiruri și coloane, pentru ușurarea anumitor calcule sau pentru obținerea unei clasificări. Tabele pentru calcule de rezistență a materialelor. 2. (Învechit) Tablou; planșă. Globul de pe masă, hărțile și tabelele zoologice de pe perete erau tot atîtea dovezi că și dascălul Clăiță învățase mult de o bucată de vreme. SLAVICI, O. I 109. ♦ Tablou din natură; priveliște. Versuri mai vii și mai colorate decît cel mai nimerit tabel. ODOBESCU, S. III 82. Negreșit că tabelul ce s-a prezentat la ochii scriitorului a fost măreț. id. ib. III 93.

TABELĂ, tabele, s. f. 1. (Regional) Tablă (4). Încă nu fusesem ascultat la tabelă. SADOVEANU, N. F. 137. Șese sute de mii de lei, răspunse unul dintre noi cu crida la tabelă. CREANGĂ, A. 77. 2. Tabel (1), tablă (5). Acest popor romîn... [este] un popor mare și compact în cuprinsul țărilor sale, precum se va putea vedea din tabela ce urmează. GHICA, A. 121. ◊ Tabelă de logaritmi v. logaritm.

TABEL s.n. Foaie liniată și împărțită în rubrici completate cu cifre, date etc. ♦ Listă care cuprinde cifre, nume etc. aranjate într-o anumită ordine; tablou. [Pl. -le, -luri. / < lat. tabella, germ. Tabelle].

TABELĂ s.f. Tablă; tabel. ♦ Serie de valori numerice aranjate într-o anumită ordine în șiruri și coloane, folosite pentru a ușura anumite calcule sau pentru a face anumite clasificări. [< germ. Tabelle, it., lat. tabella].

TABEL s. n. foaie împărțită în rubrici completate cu nume, cifre, date etc.; tablou (I, 5). (< lat. tabella, germ. Tabelle)

TABELĂ s. f. serie de valori numerice aranjate într-o anumită ordine în șiruri sau coloane care servesc pentru anumite calcule sau clasificări. ♦ ~ de logaritmi = tabelă matematică cuprinzând valorile funcțiilor logaritmice. (< lat. tabella, germ. Tabelle)

TABEL ~e n. 1) Foaie cuprinzând desenul unui ansamblu de rubrici completate cu cifre, date, simboluri, informații, prezentate într-o anumită ordine; tablă. 2) Listă de termeni, simboluri sau valori numerice, sistematizate într-un anumit mod (pentru a ușura folosirea lor). 3) Material didactic constând dintr-o coală de hârtie pe care este desenată o ilustrație a temei de studiu. /<lat. tabella, germ. Tabelle

tabelă f. tablă.

tabél, V. tabelă.

tabélă f., pl. e (lat. tabella, scîndurică, tăbliță; it. tabelle; germ. tabelle, pol. tabela, rus. tábelĭ). Rar. Tablă (de scris cu creta). Tabloŭ (listă). Tăbliță. – Și (după rus.) tabél (n., pl. e), tabloŭ, listă.

tabela (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. tabelez, 3 tabelează; conj. prez. 1 sg. să tabelez, 3 să tabeleze

tabela (a ~) vb., ind. prez. 3 tabelează

tabela vb., ind. prez. 1 sg. tabelez, 3 sg. și pl. tabelează; conj. prez. 3 sg. și pl. tabeleze

tabel (prezentare pe coloane și rânduri) s. n., pl. tabele; abr. tab.

tabelă (panou) s. f., g.-d. art. tabelei; pl. tabele (tabelă de marcaj)

tabel s. n., pl. tabele; abr. tab.

tabelă s. f., g.-d. art. tabelei; pl. tabele

tabel s. n., pl. tabele

tabelă s. f., g.-d. art. tabelei; pl. tabele

TABÉLĂ (< lat.) s. f. 1. Tabel. 2. T. matematică (pentru diverse funcții) = tablou în care sunt date valorile unei funcții pentru anumite valori ale argumentelor. ◊ T. trigonometrică = t. matematică în care sunt cuprinse valorile funcțiilor trigonometrice elementare pentru anumite argumente ale acestora. ◊ T. de logaritmi = t. matematică în care sunt cuprinse valorile funcțiilor logaritmice pentru anumite argumente ale acestora. ◊ T. de adevăr = tablou în calculul propozițional, care prezintă toate combinațiile posibile ale valorilor de adevăr pentru componenții unei propoziții simple sau propozițiile simple aflate în legătură; folosit și în scopul testării validității raționamentelor.

TABEL s. v. cadru, peisaj, planșă, priveliște, scenă, tablou, vedere.

TABEL s. 1. (rar) tabelă, (înv.) tablă, tablou. (A completat un ~.) 2. listă, (înv.) izvod. (Un ~ al locatarilor.) 3. tablă. (~ înmulțirii.)

TABELĂ s. v. cadastru, carte funciară, carte funduară, tabel, tablă, tăbliță.

tabel s. v. CADRU. PEISAJ. PLANȘĂ. PRIVELIȘTE. SCENĂ. TABLOU. VEDERE.

TABEL s. 1. (rar) tabelă, (înv.) tablă, tablou. (A completat un ~.) 2. listă, (înv.) izvod. (Un ~ al locatarilor.)

tabelă s. v. CADASTRU. CARTE FUNCIARĂ. CARTE FUNDUARĂ. TABEL. TABLĂ. TĂBLIȚĂ.