2 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TABÉLĂ, tabele, s. f. 1. Ansamblu de termeni, numere și simboluri așezate în linii și coloane, executat în cadrul unei tipărituri; p. ext. tabel (1). ◊ Tabelă de logaritmi = tabelă matematică în care sunt cuprinse valorile funcțiilor exponențiale elementare. 2. (Reg.) Tablă1 (3). – Din lat. tabella, germ. Tabelle.

TABÉLĂ, tabele, s. f. 1. Ansamblu de termeni, numere și simboluri așezate în linii și coloane, executat în cadrul unei tipărituri; p. ext. tabel (1). ◊ Tabelă de logaritmi = tabelă matematică în care sunt cuprinse valorile funcțiilor exponențiale elementare. 2. (Reg.) Tablă1 (3). – Din lat. tabella, germ. Tabelle.

TABÉLĂ, tabele, s. f. 1. (Regional) Tablă (4). Încă nu fusesem ascultat la tabelă. SADOVEANU, N. F. 137. Șese sute de mii de lei, răspunse unul dintre noi cu crida la tabelă. CREANGĂ, A. 77. 2. Tabel (1), tablă (5). Acest popor romîn... [este] un popor mare și compact în cuprinsul țărilor sale, precum se va putea vedea din tabela ce urmează. GHICA, A. 121. ◊ Tabelă de logaritmi v. logaritm.

TABÉLĂ s.f. Tablă; tabel. ♦ Serie de valori numerice aranjate într-o anumită ordine în șiruri și coloane, folosite pentru a ușura anumite calcule sau pentru a face anumite clasificări. [< germ. Tabelle, it., lat. tabella].

TABÉLĂ s. f. serie de valori numerice aranjate într-o anumită ordine în șiruri sau coloane care servesc pentru anumite calcule sau clasificări. ♦ ~ de logaritmi = tabelă matematică cuprinzând valorile funcțiilor logaritmice. (< lat. tabella, germ. Tabelle)

tabélă f., pl. e (lat. tabella, scîndurică, tăbliță; it. tabelle; germ. tabelle, pol. tabela, rus. tábelĭ). Rar. Tablă (de scris cu creta). Tabloŭ (listă). Tăbliță. – Și (după rus.) tabél (n., pl. e), tabloŭ, listă.

TABELÁ, tabelez, vb. I. Tranz. A realiza o tabelă. – Din tabelă.

TABELÁ, tabelez, vb. I. Tranz. A realiza o tabelă. – Din tabelă.

tabela vt [At: L. ROM. 1975,106 / Pzi: ~lez / E: tabel] A aranja în formă de tabel (1).

TABELÁ vb. I. tr. A face o tabelă. [< tabelă].

A TABELÁ ~éz tranz. A pune într-un tabel. /Din tabel


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tabélă s. f., g.-d. art. tabélei; pl. tabéle

tabélă s. f., g.-d. art. tabélei; pl. tabéle

tabelá (a ~) vb., ind. prez. 3 tabeleáză

tabéla vb., ind. prez. 1 sg. tabeléz, 3 sg. și pl. tabeleáză; conj. prez. 3 sg. și pl. tabeléze


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TABÉLĂ s. v. cadastru, carte funciară, carte funduară, tabel, tablă, tăbliță.

tabe s. v. CADASTRU. CARTE FUNCIARĂ. CARTE FUNDUARĂ. TABEL. TABLĂ. TĂBLIȚĂ.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

TABÉLĂ (< lat.) s. f. 1. Tabel. 2. T. matematică (pentru diverse funcții) = tablou în care sunt date valorile unei funcții pentru anumite valori ale argumentelor. ◊ T. trigonometrică = t. matematică în care sunt cuprinse valorile funcțiilor trigonometrice elementare pentru anumite argumente ale acestora. ◊ T. de logaritmi = t. matematică în care sunt cuprinse valorile funcțiilor logaritmice pentru anumite argumente ale acestora. ◊ T. de adevăr = tablou în calculul propozițional, care prezintă toate combinațiile posibile ale valorilor de adevăr pentru componenții unei propoziții simple sau propozițiile simple aflate în legătură; folosit și în scopul testării validității raționamentelor.

Intrare: tabelă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tabe
  • tabela
plural
  • tabele
  • tabelele
genitiv-dativ singular
  • tabele
  • tabelei
plural
  • tabele
  • tabelelor
vocativ singular
plural
Intrare: tabela
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tabela
  • tabelare
  • tabelat
  • tabelatu‑
  • tabelând
  • tabelându‑
singular plural
  • tabelea
  • tabelați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tabelez
(să)
  • tabelez
  • tabelam
  • tabelai
  • tabelasem
a II-a (tu)
  • tabelezi
(să)
  • tabelezi
  • tabelai
  • tabelași
  • tabelaseși
a III-a (el, ea)
  • tabelea
(să)
  • tabeleze
  • tabela
  • tabelă
  • tabelase
plural I (noi)
  • tabelăm
(să)
  • tabelăm
  • tabelam
  • tabelarăm
  • tabelaserăm
  • tabelasem
a II-a (voi)
  • tabelați
(să)
  • tabelați
  • tabelați
  • tabelarăți
  • tabelaserăți
  • tabelaseți
a III-a (ei, ele)
  • tabelea
(să)
  • tabeleze
  • tabelau
  • tabela
  • tabelaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tabelă

  • 1. Ansamblu de termeni, numere și simboluri așezate în linii și coloane, executat în cadrul unei tipărituri; tablă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: tablă (placă, tabel) attach_file un exemplu
    exemple
    • Acest popor romîn... [este] un popor mare și compact în cuprinsul țărilor sale, precum se va putea vedea din tabela ce urmează. GHICA, A. 121.
      surse: DLRLC
    • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: tabel
    • 1.2. Tabelă de logaritmi = tabelă matematică în care sunt cuprinse valorile funcțiilor exponențiale elementare.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00
  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: tablă (placă, tabel) attach_file 2 exemple
    exemple
    • Încă nu fusesem ascultat la tabelă. SADOVEANU, N. F. 137.
      surse: DLRLC
    • Șese sute de mii de lei, răspunse unul dintre noi cu crida la tabelă. CREANGĂ, A. 77.
      surse: DLRLC

etimologie:

tabela

  • 1. A realiza o tabelă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

  • tabelă
    surse: DEX '09 DEX '98 DN