2 intrări

7 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ut sm [At: KLEIN, D. 488 / V: (reg) tot, tout (pronunțat monosilabic) / Pl: ~uți / E: mg tót] (Trs) Slovac.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

tăút, tăuți, s.m. – (reg.) Slovac. „Au fost odată aici niște slovaci aduși poate pentru lucrul minelor și de aceea i se zice tăuți” (Iorga, 1906: 79). ♦ (top.) Tăuții Măgherăuș, Tăuții de Sus, Tăuții de Jos: localități limitrofe orașului Baia Mare. ♦ (onom.) Tăut, Tăutan, Tăutu, nume de familie (348 de persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Din magh. tóth „slovac” (Galdi, cf. DER; MDA).

tăút, tăuți, s.m. – Slovac. Tăuții Măgherăuș, Tăuții de Sus, Tăuții de Jos: localități limitrofe orașului Baia Mare. „Au fost odată aici niște slovaci aduși poate pentru lucrul minelor și de aceea i se zice tăuți” (Iorga 1906: 79). – Din magh. tóth „slovac” (Galdi cf. DER).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

TĂUT etnic < magh. toth „slovac”. 1. Thot b. și Thota f. (M mar). 2. Tăut (Arh); -ul diac (Ștef); nume frecv., mold. (Dm; Băl I) etc.; Tăutul/ovici scris și -escul (Ștef; Sd XI 84). 3. Tăut/eni, -ești, -ul, Tăuții, ss. 4. Teutul, l. (Cl).

Intrare: tăut
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DRAM 2015
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ut
  • utul
  • utu‑
plural
  • uți
  • uții
genitiv-dativ singular
  • ut
  • utului
plural
  • uți
  • uților
vocativ singular
  • utule
  • ute
plural
  • uților
Intrare: Tăut
Tăut nume propriu
nume propriu (I3)
  • Tăut
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)