7 definiții pentru tătic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TĂTÍC, tătici, s. m. Diminutiv al lui tată (1); tăticuț, tătișor, tătucă, tătuță. – Tată + suf. -ic.

TĂTÍC, tătici, s. m. Diminutiv al lui tată (1); tăticuț, tătișor, tătucă, tătuță. – Tată + suf. -ic.

tătic sm [At: TDRG / V: (pop) ~ă, ti sm, ticu sma / Pl: ~ici / E: tată + -ic] 1-4 (Pop; șhp) Tată (1-2) (tânăr). 5 (Pop; hip) Tată (25). 6 (Mun; hip; îs) Tica bătrân Bunic (1). 7 (Reg; hip; îs) Tică naș Naș. 8 (Reg; hip) Tată (35).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TĂTÍC s. tăicuță, (pop.) tăiculean, tăiculiță, tăicusor, tătuc, tătuț, (reg.) tătuică, tătuluc, tătuluț, tătușor.

TĂTIC s. tăicuță, (pop.) tăiculean, tăiculiță, tăicușor, tătuc, tătuț, (reg.) tătuică, tătuluc, tătuluț, tătușor.

Intrare: tătic
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tătic
  • tăticul
  • tăticu‑
plural
  • tătici
  • tăticii
genitiv-dativ singular
  • tătic
  • tăticului
plural
  • tătici
  • tăticilor
vocativ singular
  • tăticule
plural
  • tăticilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tătic

etimologie:

  • Tată + sufix -ic.
    surse: DEX '98 DEX '09