10 definiții pentru tărtăneț


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TĂRTĂNÉȚ, -EÁȚĂ, tărtăneți, -e, adj. (Pop.; despre trup) Scurt și îndesat, gros; (despre cap) rotund. – Et. nec.

tărtăneț, ~eață a [At: DELAVRANCEA, ap. TDRG / Pl: ~i, ~e / E: ns cf tărtan2] (Îrg) 1 (D. corp) Scund și gros. 2 (D. cap) Rotund.

TĂRTĂNÉȚ, -EÁȚĂ, tărtăneți, -e, adj. (Despre trup) Scurt și îndesat, gros; (despre cap) rotund. – Et. nec.

TĂRTĂNÉȚ, -EÁȚĂ, tărtăneți, -e, adj. (Despre trup) Scurt și îndesat, gros; (despre cap) rotund. Acel cap tărtăneț închide în el un talent excepțional. DELAVRANCEA, la TDRG. ◊ (Substantivat) Sultănica... nu era d-alea tărtănețele ce pune carnea pe coaste cu lopata. DELAVRANCEA, S. 23.

tărtăneț a. îndesat, scurt și gros. [Lit. rotund ca soiul de varză numit tărtan].

tărtănéț, -eáță adj., pl. f. ețe (reflex ca și gogoneț). Vest. Rar. Rătund, gogoneț: acel cap tărtăneț închide în el un talent excepțional (Delv.).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tărtănéț (pop.) adj. m., pl. tărtănéți; f. tărtăneáță, pl. tărtănéțe

tărtănéț adj. m., pl. tărtănéți; f. sg. tărtăneáță, pl. tărtănéțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TĂRTĂNÉȚ adj. v. rotund, sferic.

Intrare: tărtăneț
tărtăneț adjectiv
adjectiv (A18)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tărtăneț
  • tărtănețul
  • tărtănețu‑
  • tărtăneață
  • tărtăneața
plural
  • tărtăneți
  • tărtăneții
  • tărtănețe
  • tărtănețele
genitiv-dativ singular
  • tărtăneț
  • tărtănețului
  • tărtănețe
  • tărtăneței
plural
  • tărtăneți
  • tărtăneților
  • tărtănețe
  • tărtănețelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tărtăneț

etimologie: