2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TĂRCÁ, tărchez, vb. I. Tranz. (Reg.) A vopsi în culori variate (și nearmonizate), a trage dungi colorate; a dunga; a vărga, a bălța. – Din tărcat (derivat regresiv).

TĂRCÁ, tărchez, vb. I. Tranz. (Reg.) A vopsi în culori variate (și nearmonizate), a trage dungi colorate; a dunga; a vărga, a bălța. – Din tărcat (derivat regresiv).

tărca vt [At: COSTINESCU / Pzi: ~rchez, (reg) tărc / E: drr tărcat] (Reg) 1 A vopsi în culori diferite și nearmonizate Si: (reg) a bălța, a tărcăji. 2 (Pex) A trage dungi colorate Si: a dunga, a vărga. 3 (Pan) A face să devină pestriț. 4 A coase cu diferite culori la gherghef.

TĂRCÁ, tărchez, vb. I. Tranz. (Mai ales la participiu) A trage dungi colorate (pe un fond de altă culoare), a vopsi în culori variate; a dunga, a varga, a împestrița; p. ext. a păta.

A TĂRCÁ ~chéz tranz. rar 1) A vopsi în diferite culori. 2) A face să se tărcheze. /Din tărcat

A SE TĂRCÁ pers.3 se ~cheáză intranz. rar A-și pierde culoarea inițială (sub acțiunea apei, soarelui); a se decolora neuniform; a se spălăci; a se șterge. /Din tărcat


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tărcá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 tărcheáză

tărcá vb., ind. prez. 3 sg. tărcheáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TĂRCÁ vb. 1. v. dunga. 2. v. bălța.

TĂRCA vb. 1. a dunga, a vărga, (pop.) a învîrsta, (reg.) a vîrsta. (A ~ un material textil.) 2. a (se) bălța. (Ce te-ai ~ așa?)

Intrare: tărcare
tărcare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tărcare
  • tărcarea
plural
  • tărcări
  • tărcările
genitiv-dativ singular
  • tărcări
  • tărcării
plural
  • tărcări
  • tărcărilor
vocativ singular
plural
Intrare: tărca
verb (VT204)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tărca
  • tărcare
  • tărcat
  • tărcatu‑
  • tărcând
  • tărcându‑
singular plural
  • tărchea
  • tărcați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tărchez
(să)
  • tărchez
  • tărcam
  • tărcai
  • tărcasem
a II-a (tu)
  • tărchezi
(să)
  • tărchezi
  • tărcai
  • tărcași
  • tărcaseși
a III-a (el, ea)
  • tărchea
(să)
  • tărcheze
  • tărca
  • tărcă
  • tărcase
plural I (noi)
  • tărcăm
(să)
  • tărcăm
  • tărcam
  • tărcarăm
  • tărcaserăm
  • tărcasem
a II-a (voi)
  • tărcați
(să)
  • tărcați
  • tărcați
  • tărcarăți
  • tărcaserăți
  • tărcaseți
a III-a (ei, ele)
  • tărchea
(să)
  • tărcheze
  • tărcau
  • tărca
  • tărcaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tărca

etimologie: