9 definiții pentru tămăduială


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TĂMĂDUIÁLĂ, tămăduieli, s. f. (Pop.) Tămăduire. [Pr.: -du-ia-] – Tămădui + suf. -eală.

TĂMĂDUIÁLĂ, tămăduieli, s. f. (Pop.) Tămăduire. [Pr.: -du-ia-] – Tămădui + suf. -eală.

tămăduia sf [At: DOSOFTEI, V. S. ianuarie 252735 / P: ~du-ia~ / Pl: ~ieli / E: tămădui + -eală] (Pop) Tămăduire (1).

TĂMĂDUIÁLĂ, tămăduieli, s. f. (Popular) Tămăduire.

tămăduĭálă f., pl. ĭelĭ. Acțiunea de a tămădui.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tămăduiálă (pop.) s. f., g.-d. art. tămăduiélii; pl. tămăduiéli

tămăduiálă s. f., g.-d. art. tămăduiélii; pl. tămăduiéli


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TĂMĂDUIÁLĂ s. v. îndreptare, înfiripare, însănătoșire, întremare, înzdrăvenire, lecuire, refacere, restabilire, ridicare, tămăduire, vindecare.

tămăduia s. v. ÎNDREPTARE. ÎNFIRIPARE. ÎNSĂNĂTOȘIRE. ÎNTREMARE. ÎNZDRĂVENIRE. LECUIRE. REFACERE. RESTABILIRE. RIDICARE. TĂMĂDUIRE. VINDECARE.

Intrare: tămăduială
tămăduială substantiv feminin
substantiv feminin (F58)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tămăduia
  • tămăduiala
plural
  • tămăduieli
  • tămăduielile
genitiv-dativ singular
  • tămăduieli
  • tămăduielii
plural
  • tămăduieli
  • tămăduielilor
vocativ singular
plural

tămăduială

etimologie:

  • Tămădui + sufix -eală.
    surse: DEX '98 DEX '09