opțiuni
  • info

14 definiții pentru tămâioară tămâior


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TĂMÂIOÁRĂ, tămăioare, s. f. Numele a două plante erbacee din familia violaceelor: a) plantă mică cu flori mari ale căror petale sunt împestrițate cu pete purpurii (Viola jooi); b) toporaș. – Tămâie + suf. -ioară.

tămâioară sf [At: CONV. LIT. XXIII, 1055 / V: (reg) ~ior sm / Pl: ~re / E: tămâie + -oară] 1 (Reg) Mică plantă erbacee, din familia violaceelor, cu flori mari, ale căror petale trandafirii sunt împestrițate cu pete purpurii Si: micșunea, viorea (Viola jooi). 2 (Bot; reg) Toporaș (Viola odorata). 3 (Bot; reg; lpl) Viorele (Viola mirabilis). 4 (Bot; reg) Viorea-nemirositoare Si: micșunea, toporaș (10) (Viola hirta). 5 (Bot; reg; șîc ~-sălbatică) Trei-frați-pătați (Viola tricolor). 6 (Bot; reg; lpl) Colțunii-popii (Viola silvestris). 7 (Bot; reg) Tămâiță (5) (Chenopodium ambrosioides). 8 (Bot; reg) Tămâiță (6) (Chenopodium botrys). 9 (Bot; reg) Spanac-porcesc (Chenopodium hybridum). 10 (Bot; reg) Roiniță2 (Melissa officinalis). 11 (Bot; reg) Plituțe (Chrysanthemum cinerariaefolium). 12 (Bot; Ban) Năfurică (Artemisia annua). 13 (Bot; reg) Amăreală (Polygala vulgaris). 14 (Bot; reg; șîc ~-albă) Zmeoaie (Libanotis montana). 15 (Bot; reg; îc) ~-de-câmp Dumbeț (Teucrium chamaedrys). 16-17 (Bot; reg) (Viță cu) struguri cu gust și miros plăcut, aromat.

TĂMÂIOÁRĂ, tămâioare, s. f. Numele a două plante erbacee din familia violaceelor: a) plantă mică cu flori mari ale căror petale sunt împestrițate cu pete purpurii (Viola jooi); b) toporaș. – Tămâie + suf. -ioară.

tămâior sm vz tămâioară

TĂMÎIOÁRĂ, tămîioare, s. f. Numele mai multor plante erbacee din familia violaceelor, fără tulpină, cu frunzele în formă de inimă și cu florile trandafirii (Viola). Pădurea mirosea de te-mbăta: înflorise tămîioara. SANDU-ALDEA, U. P. 65. Mariucă, Marioară, Ce strîngi tu la inimioară? Mărgărit și tămîioară. TEODORESCU, P. P. 324. – Variantă: tămîiór, tămîiori (ȘEZ. VIII 126), s. m.

TĂMÎIÓR s. m. v. tămîioară.

tămâioare f. pl. Bot. (Oltenia) viorele.

tămîĭoáră f., pl. e (d. tămîĭe). Olt. Viorea.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tămâioáră s. f., g.-d. art. tămâioárei; pl. tămâioáre

tămâioáră s. f., g.-d. art. tămâioárei; pl. tămâioáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TĂMÂIOÁRĂ s. v. spanac-porcesc, tămâiță, tătăișă, toporaș, violetă, viorea, zmeoaie.

TĂMÂIOÁRĂ s. (BOT.) 1. (Viola jooi) (reg.) micșunea, toporași (pl.), viorea. 2. (Viola hirta) (reg.) toporaș.

TĂMÎIOARĂ s. (BOT.) 1. (Viola jooi) (reg.) micșunea, toporași (pl.), viorea. 2. (Viola hirta) (reg.) toporaș.

tămîioară s. v. SPANAC-PORCESC. TĂMÎIȚĂ. TĂTĂIȘĂ. TOPORAȘ. VIOLETĂ. VIOREA. ZMEOAIE.

Intrare: tămâioară
tămâioară substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tămâioară
  • tămâioara
plural
  • tămâioare
  • tămâioarele
genitiv-dativ singular
  • tămâioare
  • tămâioarei
plural
  • tămâioare
  • tămâioarelor
vocativ singular —
plural —
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tămâior
  • tămâiorul
plural
  • tămâiori
  • tămâiorii
genitiv-dativ singular
  • tămâior
  • tămâiorului
plural
  • tămâiori
  • tămâiorilor
vocativ singular —
plural —

tămâioară tămâior

  • 1. Numele a două plante erbacee din familia violaceelor:
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. plantă mică cu flori mari ale căror petale sunt împestrițate cu pete purpurii (Viola jooi).
      surse: DEX '09 DLRLC attach_file 2 exemple
      exemple
      • Pădurea mirosea de te-mbăta: înflorise tămîioara. SANDU-ALDEA, U. P. 65.
        surse: DLRLC
      • Mariucă, Marioară, Ce strîngi tu la inimioară? Mărgărit și tămîioară. TEODORESCU, P. P. 324.
        surse: DLRLC
    • surse: DEX '09

etimologie:

  • Tămâie + sufix -ioară.
    surse: DEX '98 DEX '09