Definiția cu ID-ul 932447:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TĂMÎIOARĂ, tămîioare, s. f. Numele mai multor plante erbacee din familia violaceelor, fără tulpină, cu frunzele în formă de inimă și cu florile trandafirii (Viola). Pădurea mirosea de te-mbăta: înflorise tămîioara. SANDU-ALDEA, U. P. 65. Mariucă, Marioară, Ce strîngi tu la inimioară? Mărgărit și tămîioară. TEODORESCU, P. P. 324. – Variantă: tămîior, tămîiori (ȘEZ. VIII 126), s. m.