2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TĂMÂIÉR, tămâiere, s. n. Tămâierniță. – Tămâie + suf. -ar.

tămâier [At: PITIȘ, ȘCH. 231 / Pl: ~e sn, ~i sm / E: tămâie + -ar] 1 sn Tămâierniță. 2 sm (Bot) Ienupăr (Juniperus communis).

TĂMÂIÉR, tămâiere, s. n. Tămâierniță. – Tămâie + suf. -er.

TĂMÎIÉR, tămîiere, s. n. Tămîierniță, tămîietoare.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tămâiér2 (vas pentru tămâie) s. n., pl. tămâiére

!tămâiér1 (ienupăr) s. m., pl. tămâiéri

tămâiér (tămâierniță) s. n., pl. tămâiére


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TĂMÂIÉR s. v. cădelniță, ienupăr, jneapăn.

tămîier s. v. CĂDELNIȚĂ. IENUPĂR. JNEAPĂN.

Intrare: tămâier (bis.)
tămâier2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tămâier
  • tămâierul
  • tămâieru‑
plural
  • tămâiere
  • tămâierele
genitiv-dativ singular
  • tămâier
  • tămâierului
plural
  • tămâiere
  • tămâierelor
vocativ singular
plural
Intrare: tămâier (bot.)
tămâier1 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tămâier
  • tămâierul
  • tămâieru‑
plural
  • tămâieri
  • tămâierii
genitiv-dativ singular
  • tămâier
  • tămâierului
plural
  • tămâieri
  • tămâierilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tămâier (bis.)

etimologie:

  • Tămâie + sufix -ar.
    surse: DEX '09

tămâier (bot.)

etimologie: