TĂLPĂȘIȚĂ s. f. 1. (Reg.) Talpă la sanie. 2. (Art., în expr.) A(-și) lua tălpășița = a pleca repede, dintr-un loc (din cauza fricii, a rușinii etc.); a o șterge. – Tălpaș + suf. -iță.

tălpășiță sf [At: CREANGĂ, P. 44 / Pl: ~țe / E: talpă] (Mol) 1 Talpă la sanie. 2 (Îe) A-(și) lua ~ța (sau ~țele) sau a o lua la ~ța A pleca repede dintr-un loc (din cauza fricii, a rușinii etc.).

TĂLPĂȘIȚĂ s. f. (Numai în expr.) A-și lua tălpășița v. lua (IV).

TĂLPĂȘIȚĂ f.: A-și lua ~a a fugi de undeva (de frică, de rușine); a părăsi repede un loc; a o șterge. /tălpaș + suf. ~iță

tălpășiță f. în locuțiunea familiară a-și lua tălpășița, a pleca repede: apoi își ia tălpășița spre casă CR.

tălpășíță f., pl. e (dim. d. talpă). Fam. Iron. A-țĭ lua tălpășița, a pleca de undeva neavînd ce să maĭ cauțĭ pe acolo.

TĂLPĂȘIȚA s. f. art. (În expr.) A(-și) lua tălpășița = a pleca repede dintr-un loc (din cauza fricii, a rușinii etc.); a o șterge. – Tălpaș + suf. -iță.

!tălpășiță (reg.) s. f., g.-d. art. tălpășiței; pl. tălpășițe (și (fam.): a-și lua tălpășița)

tălpășiță s. f., g.-d. art. tălpășiței

tălpășiță s. f.