8 definiții pentru tălăzui


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TĂLĂZUÍ, pers. 3 tălăzuiește, vb. IV. Refl. și intranz. A se ridica în talazuri, a face valuri mari, tumultuoase. ♦ Fig. A undui. – Talaz + suf. -ui.

tălăzui [At: PISCUPESCU, O. 44/10 / Pzi: ~,esc; 3 ~e / E: talaz + -ui] 1-2 vir A face valuri mari, tumultoase. 3-4 vir (Fig) A (se) undui. 5-6 vir (Fig; d. mase de oameni) A (se) agita. 7 vr (Îvr) A se scălda (8). 8-9 vir (D. ape curgătoare) A (se) revărsa.

TĂLĂZUÍ, pers. 3 tălăzuiește, vb. IV. Refl., Intranz. A se ridica în talazuri, a face valuri mari, tumultoase. ♦ Fig. A undui. – Talaz + suf. -ui.

TĂLĂZUÍ, pers. 3 tălăzuiește, vb. IV. Intranz. și refl. A se ridica în talazuri, a face valuri mari, tumultuoase. La orizont, spre dreapta, se zărea Constanța. Spre stînga, albastră ca sineala, tălăzuia marea. V. ROM. februarie 1953, 49. Marea năvălind s-a tălăzuit deasupra Podișului Mehedinți. BOGZA, V. J. 32. ♦ Fig. A se mișca ca talazurile, a undui. Venea tălăzuindu-se o pînză întunecoasă de călărași. SADOVEANU, O. VI 48. Plimbăreții obișnuiți se opriseră cercetînd cu nedumerire rîndurile care se tălăzuiau. CAMIL PETRESCU, N. 5.

A TĂLĂZUÍ pers. 3 ~iéște intranz. 1) (despre apele din mări și oceane) A se ridica în valuri mari și învolburate; a se agita în talazuri. 2) fig. A se legăna ca valurile unei ape; a ondula; a undui. /talaz + suf. ~ui

tălăzuĭésc v. intr. (d. talaz; tot așa sîrb. talasati se). Undulez (vorbind de o trupă aliniată ș. a.): nu tălăzui! (strigă regimentuluĭ colonelu). Și v. refl. Îngrozite vitele se tălăzuiră (Sadov. VR. 1911, 4, 58). V. văluĭesc 2.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tălăzuí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. tălăzuiéște, imperf. 3 sg. tălăzuiá; conj. prez. 3 sg. să tălăzuiáscă

tălăzuí vb., ind. prez. 3 sg. țălăzuiéște, imperf. 3 sg. tălăzuiá; conj. prez. 3 sg. tălăzuiáscă

Intrare: tălăzui
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tălăzui
  • tălăzuire
  • tălăzuit
  • tălăzuitu‑
  • tălăzuind
  • tălăzuindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • tălăzuiește
(să)
  • tălăzuiască
  • tălăzuia
  • tălăzui
  • tălăzuise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • tălăzuiesc
(să)
  • tălăzuiască
  • tălăzuiau
  • tălăzui
  • tălăzuiseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tălăzui

  • 1. A se ridica în talazuri, a face valuri mari, tumultuoase.
    surse: DEX '09 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • La orizont, spre dreapta, se zărea Constanța. Spre stînga, albastră ca sineala, tălăzuia marea. V. ROM. februarie 1953, 49.
      surse: DLRLC
    • Marea năvălind s-a tălăzuit deasupra Podișului Mehedinți. BOGZA, V. J. 32.
      surse: DLRLC
    • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Venea tălăzuindu-se o pînză întunecoasă de călărași. SADOVEANU, O. VI 48.
        surse: DLRLC
      • Plimbăreții obișnuiți se opriseră cercetînd cu nedumerire rîndurile care se tălăzuiau. CAMIL PETRESCU, N. 5.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • Talaz + sufix -ui.
    surse: DEX '98 DEX '09