Definiția cu ID-ul 932404:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TĂLĂZUI, pers. 3 tălăzuiește, vb. IV. Intranz. și refl. A se ridica în talazuri, a face valuri mari, tumultuoase. La orizont, spre dreapta, se zărea Constanța. Spre stînga, albastră ca sineala, tălăzuia marea. V. ROM. februarie 1953, 49. Marea năvălind s-a tălăzuit deasupra Podișului Mehedinți. BOGZA, V. J. 32. ♦ Fig. A se mișca ca talazurile, a undui. Venea tălăzuindu-se o pînză întunecoasă de călărași. SADOVEANU, O. VI 48. Plimbăreții obișnuiți se opriseră cercetînd cu nedumerire rîndurile care se tălăzuiau. CAMIL PETRESCU, N. 5.