2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TĂIFĂSUÍ, tăifăsuiesc, vb. IV. Intranz. A vorbi cu cineva mult și cu familiaritate despre lucruri minore; a sta la taifas, a pălăvrăgi, a sporovăi. – Taifas + suf. -ui.

TĂIFĂSUÍ, tăifăsuiesc, vb. IV. Intranz. A vorbi cu cineva mult și cu familiaritate despre lucruri minore; a sta la taifas, a pălăvrăgi, a sporovăi. – Taifas + suf. -ui.

tăifăsui vi [At: REBREANU, NUV. 89 / Pzi: ~esc / E: taifas + -ui] (Pfm) A sta la taifas (1) Si: (pfm) a pălăvrăgi, (reg) a tăinui (6), a tăifăsi, a tăini.

TĂIFĂSUÍ, tăifăsuiesc, vb. IV. Intranz. A sta la taifas; a palavragi, a sporovăi. A fost chemat în cabinetul său particular, au tăifăsuit o noapte întreagă. BOGZA, A. Î. 57. Două femei care ieșiseră în poartă și tăifăsuiau, l-au văzut pe bătrîn mergînd lîngă un băiat tînăr. PAS, Z. I 203. Tăifăsuia cu țăranii dimprejurul lui, aruncînd și cîte-o glumă. REBREANU, R. II 82.

A TĂIFĂSUÍ ~iésc intranz. A vorbi mult și pe îndelete (despre lucruri mărunte); a sta la taifas; a pălăvrăgi; a sporovăi. /taifas + suf. ~ui


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tăifăsuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tăifăsuiésc, imperf. 3 sg. tăifăsuiá; conj. prez. 3 să tăifăsuiáscă

tăifăsuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tăifăsuiésc, imperf. 3 sg. tăifăsuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. tăifăsuiáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TĂIFĂSUÍRE s. v. flecăreală.

TĂIFĂSUIRE s. flecăreală, flecărie, flecărire, flecărit, limbuție, pălăvrăgeală, pălăvrăgire, pălăvrăgit, sporovăială, sporovăire, sporovăit, tăifăsuială, tăifăsuit, trăncăneală, trăncănit, vorbăraie, vorbărie, (livr.) locvacitate, logoree, (reg.) pălăvăcăială, pălăvrăgitură, pălăvrit, trancana, treanca-fleanca, (Mold.) leorbăială, (prin Munt.) procovanță, (Transilv.) stroncănire, (fig.) clănțăneală, dîrdîială, dîrdîit.

TĂIFĂSUÍ vb. a flecări, (pop. și fam.) a sfătui. (Au ~ ore în șir.)

TĂIFĂSUI vb. (pop. și fam.) a sfătui. (Au ~ ore în șir.)

Intrare: tăifăsuire
tăifăsuire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tăifăsuire
  • tăifăsuirea
plural
  • tăifăsuiri
  • tăifăsuirile
genitiv-dativ singular
  • tăifăsuiri
  • tăifăsuirii
plural
  • tăifăsuiri
  • tăifăsuirilor
vocativ singular
plural
Intrare: tăifăsui
verb (V408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tăifăsui
  • tăifăsuire
  • tăifăsuit
  • tăifăsuitu‑
  • tăifăsuind
  • tăifăsuindu‑
singular plural
  • tăifăsuiește
  • tăifăsuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tăifăsuiesc
(să)
  • tăifăsuiesc
  • tăifăsuiam
  • tăifăsuii
  • tăifăsuisem
a II-a (tu)
  • tăifăsuiești
(să)
  • tăifăsuiești
  • tăifăsuiai
  • tăifăsuiși
  • tăifăsuiseși
a III-a (el, ea)
  • tăifăsuiește
(să)
  • tăifăsuiască
  • tăifăsuia
  • tăifăsui
  • tăifăsuise
plural I (noi)
  • tăifăsuim
(să)
  • tăifăsuim
  • tăifăsuiam
  • tăifăsuirăm
  • tăifăsuiserăm
  • tăifăsuisem
a II-a (voi)
  • tăifăsuiți
(să)
  • tăifăsuiți
  • tăifăsuiați
  • tăifăsuirăți
  • tăifăsuiserăți
  • tăifăsuiseți
a III-a (ei, ele)
  • tăifăsuiesc
(să)
  • tăifăsuiască
  • tăifăsuiau
  • tăifăsui
  • tăifăsuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tăifăsuire

etimologie:

tăifăsui

  • 1. A vorbi cu cineva mult și cu familiaritate despre lucruri minore; a sta la taifas.
    exemple
    • A fost chemat în cabinetul său particular, au tăifăsuit o noapte întreagă. BOGZA, A. Î. 57.
      surse: DLRLC
    • Două femei care ieșiseră în poartă și tăifăsuiau, l-au văzut pe bătrîn mergînd lîngă un băiat tînăr. PAS, Z. I 203.
      surse: DLRLC
    • Tăifăsuia cu țăranii dimprejurul lui, aruncînd și cîte-o glumă. REBREANU, R. II 82.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Taifas + sufix -ui.
    surse: DEX '98 DEX '09