8 definiții pentru tăifăsui


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TĂIFĂSUÍ, tăifăsuiesc, vb. IV. Intranz. A vorbi cu cineva mult și cu familiaritate despre lucruri minore; a sta la taifas, a pălăvrăgi, a sporovăi. – Taifas + suf. -ui.

TĂIFĂSUÍ, tăifăsuiesc, vb. IV. Intranz. A vorbi cu cineva mult și cu familiaritate despre lucruri minore; a sta la taifas, a pălăvrăgi, a sporovăi. – Taifas + suf. -ui.

tăifăsui vi [At: REBREANU, NUV. 89 / Pzi: ~esc / E: taifas + -ui] (Pfm) A sta la taifas (1) Si: (pfm) a pălăvrăgi, (reg) a tăinui (6), a tăifăsi, a tăini.

TĂIFĂSUÍ, tăifăsuiesc, vb. IV. Intranz. A sta la taifas; a palavragi, a sporovăi. A fost chemat în cabinetul său particular, au tăifăsuit o noapte întreagă. BOGZA, A. Î. 57. Două femei care ieșiseră în poartă și tăifăsuiau, l-au văzut pe bătrîn mergînd lîngă un băiat tînăr. PAS, Z. I 203. Tăifăsuia cu țăranii dimprejurul lui, aruncînd și cîte-o glumă. REBREANU, R. II 82.

A TĂIFĂSUÍ ~iésc intranz. A vorbi mult și pe îndelete (despre lucruri mărunte); a sta la taifas; a pălăvrăgi; a sporovăi. /taifas + suf. ~ui


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tăifăsuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tăifăsuiésc, imperf. 3 sg. tăifăsuiá; conj. prez. 3 să tăifăsuiáscă

tăifăsuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tăifăsuiésc, imperf. 3 sg. tăifăsuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. tăifăsuiáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TĂIFĂSUÍ vb. a flecări, (pop. și fam.) a sfătui. (Au ~ ore în șir.)

TĂIFĂSUI vb. (pop. și fam.) a sfătui. (Au ~ ore în șir.)

Intrare: tăifăsui
verb (V408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tăifăsui
  • tăifăsuire
  • tăifăsuit
  • tăifăsuitu‑
  • tăifăsuind
  • tăifăsuindu‑
singular plural
  • tăifăsuiește
  • tăifăsuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tăifăsuiesc
(să)
  • tăifăsuiesc
  • tăifăsuiam
  • tăifăsuii
  • tăifăsuisem
a II-a (tu)
  • tăifăsuiești
(să)
  • tăifăsuiești
  • tăifăsuiai
  • tăifăsuiși
  • tăifăsuiseși
a III-a (el, ea)
  • tăifăsuiește
(să)
  • tăifăsuiască
  • tăifăsuia
  • tăifăsui
  • tăifăsuise
plural I (noi)
  • tăifăsuim
(să)
  • tăifăsuim
  • tăifăsuiam
  • tăifăsuirăm
  • tăifăsuiserăm
  • tăifăsuisem
a II-a (voi)
  • tăifăsuiți
(să)
  • tăifăsuiți
  • tăifăsuiați
  • tăifăsuirăți
  • tăifăsuiserăți
  • tăifăsuiseți
a III-a (ei, ele)
  • tăifăsuiesc
(să)
  • tăifăsuiască
  • tăifăsuiau
  • tăifăsui
  • tăifăsuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)