5 definiții pentru tăgadnic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TĂGÁDNIC, -Ă, tăgadnici, -ce, adj. (Înv.) Care tăgăduiește; mincinos. – Tăgadă + suf. -nic.

TĂGÁDNIC, -Ă, tăgadnici, -ce, adj. (Înv.) Care tăgăduiește; mincinos. – Tăgadă + suf. -nic.

TĂGÁDNIC, -Ă, tăgadnici, -e, adj. (Învechit) Care tăgăduiește; mincinos. (Cu pronunțare regională) Copilul fur, tagadnic, de slugi e învățat. NEGRUZZI, S. II 266.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tăgádnic (înv.) adj. m., pl. tăgádnici; f. tăgádnică, pl. tăgádnice

tăgádnic adj. m., pl. tăgádnici; f. sg. tăgádnică, pl. tăgádnice


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

TĂGÁDNIC, TĂGÁDNICĂ, tăgadnici, tăgádnice, adj. (Înv.) Care tăgăduiește; mincinos. – Tăgadă + suf. -nic.

Intrare: tăgadnic
tăgadnic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tăgadnic
  • tăgadnicul
  • tăgadnicu‑
  • tăgadnică
  • tăgadnica
plural
  • tăgadnici
  • tăgadnicii
  • tăgadnice
  • tăgadnicele
genitiv-dativ singular
  • tăgadnic
  • tăgadnicului
  • tăgadnice
  • tăgadnicei
plural
  • tăgadnici
  • tăgadnicilor
  • tăgadnice
  • tăgadnicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)