7 definiții pentru tăgadnic

Explicative DEX

TĂGADNIC, -Ă, tăgadnici, -ce, adj. (Înv.) Care tăgăduiește; mincinos. – Tăgadă + suf. -nic.

TĂGADNIC, -Ă, tăgadnici, -ce, adj. (Înv.) Care tăgăduiește; mincinos. – Tăgadă + suf. -nic.

tăgadnic, ~ă a [At: NEGRUZZI, S. II, 266 / Pl: ~ici, ~ice / E: tăgadă + -nic] (înv) Mincinos.

TĂGADNIC, -Ă, tăgadnici, -e, adj. (Învechit) Care tăgăduiește; mincinos. (Cu pronunțare regională) Copilul fur, tagadnic, de slugi e învățat. NEGRUZZI, S. II 266.

Ortografice DOOM

tăgadnic (înv.) adj. m., pl. tăgadnici; f. tăgadnică, pl. tăgadnice

tăgadnic (înv.) adj. m., pl. tăgadnici; f. tăgadnică, pl. tăgadnice

tăgadnic adj. m., pl. tăgadnici; f. sg. tăgadnică, pl. tăgadnice

Etimologice

TĂGADNIC, TĂGADNICĂ, tăgadnici, tăgadnice, adj. (Înv.) Care tăgăduiește; mincinos. – Tăgadă + suf. -nic.

Intrare: tăgadnic
tăgadnic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tăgadnic
  • tăgadnicul
  • tăgadnicu‑
  • tăgadnică
  • tăgadnica
plural
  • tăgadnici
  • tăgadnicii
  • tăgadnice
  • tăgadnicele
genitiv-dativ singular
  • tăgadnic
  • tăgadnicului
  • tăgadnice
  • tăgadnicei
plural
  • tăgadnici
  • tăgadnicilor
  • tăgadnice
  • tăgadnicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tăgadnic, tăgadnicăadjectiv

etimologie:
  • Tăgadă + -nic. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.