2 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TĂFĂLÓG, -OÁGĂ, tăfălogi, -oage, adj. (Despre oameni; reg.) Cu mișcări încete, molâu. – Et. nec.

tăfălog2, ~oa a vz tofolog

tăfălog1 sm, sn vz tăvălug

TĂFĂLÓG, -OÁGĂ, tăfălogi, -oage, adj. (Reg.) Cu mișcări încete, molâu. – Et. nec.

TĂFĂLÓG, -OÁGĂ, tăfălogi, -oage, adj. Cu mișcări încete, molîu. Foaie verde foi de plop, Cucule de-ăl tăfălog, Mai coboară-n vale-n Olt. I. CR. II 301. – Variantă: tofológ, -oágă (STANCU, D. 397) adj.

tofolog, ~oa [At: DR. V, 235 / V: (reg) tăfăl~ a, tăfăluc sm, ~fl~ a, sm / Pl: ~ogi, ~oage / E: fo cffofolog] 1 a (Reg) Cu mișcări încete și greoaie Si: molâu, (reg) tofăit, toflogos. 2 a (Mun; Trs) Cu picioare late și greoaie. 3 sm (Olt; îf tăfăluc) Persoană care nu știe să se îmbrace. 4 sfp (Olt) Ghete mari și rupte.

tăvălúc și -úg m. (ca vălătuc, vălug, tumurug) și n., pl. e și urĭ (rudă cu vălug și vălătuc. Cp. și cu tăvălesc). Buștean rătund. Cilindru care se rostogolește pe ogor după boronit ca să se sfărîme toțĭ bulgăriĭ, orĭ pe arie ca să se desprindă grăunțele, orĭ pe un drum ca să se netezească petrișu. Cilindru de lemn (orĭ de fer) care se pune supt o greutate (de ex., o ladă de banĭ) ca s’o poțĭ muta (V. chezăș). – Și tăfălug, tefelug, pl. e, și tăfălog, pl. oage (vest).

tofológ, tăfălóc și tăpălóg, -oágă adj. (rudă cu tăpșesc, tapaligă). Munt. Trans. Cu picĭoare late și greoaĭe (ca rața).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tăfălóg (reg.) adj. m., pl. tăfălógi; f. tăfăloágă, pl. tăfăloáge

tăfălóg adj. m., pl. tăfălógi; f. sg. tăfăloágă, pl. tăfăloáge


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TOFOLÓG adj. v. bleg, indolent, lălâu, moale, molatic, molâu, mototol.

tofolog adj. v. BLEG. INDOLENT. LĂLÎU. MOALE. MOLATIC. MOLÎU. MOTOTOL.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

tofológ, tofoloágă, s.m. și f. (reg.) 1. persoană cu mișcări încete, greoaie; molâu. 2. (la pl.) ghete mari și rupte.

tofológ, tofoloagă, (toflagă), adj. – (reg.) Om leneș, care se mișcă greu; molâu (Hotea, 2006). – Cf. fofolog (MDA).

tofológ, -i, -loagă, (toflagă), adj. – Om leneș, care se mișcă greu; molâu (Hotea 2006). – Cf. fofolog.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

TĂFĂLÓG, b. (Sd XXII), < subst., variantă la tăvăluc; cf. scurtat: Tăfală (Sur II).

Intrare: Tăfălog
Tăfălog nume propriu
nume propriu (I3)
  • Tăfălog
Intrare: tăfălog
tăfălog adjectiv
adjectiv (A64)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tăfălog
  • tăfălogul
  • tăfălogu‑
  • tăfăloa
  • tăfăloaga
plural
  • tăfălogi
  • tăfălogii
  • tăfăloage
  • tăfăloagele
genitiv-dativ singular
  • tăfălog
  • tăfălogului
  • tăfăloage
  • tăfăloagei
plural
  • tăfălogi
  • tăfălogilor
  • tăfăloage
  • tăfăloagelor
vocativ singular
plural
tofolog adjectiv
adjectiv (A64)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tofolog
  • tofologul
  • tofologu‑
  • tofoloa
  • tofoloaga
plural
  • tofologi
  • tofologii
  • tofoloage
  • tofoloagele
genitiv-dativ singular
  • tofolog
  • tofologului
  • tofoloage
  • tofoloagei
plural
  • tofologi
  • tofologilor
  • tofoloage
  • tofoloagelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tăfălog tofolog

  • 1. regional (Despre oameni) Cu mișcări încete.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: molâu attach_file un exemplu
    exemple
    • Foaie verde foi de plop, Cucule de-ăl tăfălog, Mai coboară-n vale-n Olt. I. CR. II 301.
      surse: DLRLC

etimologie: