12 definiții pentru tăciuna


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TĂCIUNÁ, tăciunez, vb. I. (Pop.) 1. Tranz. A arde ceva până când se transformă în tăciune (1). 2. Refl. (Despre unele cereale) A fi atacat de tăciune (2). – Din tăciune.

tăciuna [At: ALECSANDRI, ap. TDRG / V: (reg) ~ni / Pzi: ~n~ez / E: tăciune] 1-2 vtr A (se) arde până când se transformă tăciune (1). 3 vr (D. unele plante) A fi atacat de tăciune (10). 4 vi (Reg; îf tăciuni) A se bronza (3).

TĂCIUNÁ, tăciunez, vb. I. 1. Tranz. A arde ceva până când se face tăciune (1). 2. Refl. (Despre unele cereale) A fi atacat de tăciune (2). – Din tăciune.

TĂCIUNÁ, tăciunez, vb. I. (Rar) 1. Tranz. A arde (ceva) pe jumătate, pînă se face tăciune. Luînd fiecare fire de bob uscat, le tăciunează la focul lămpii. ALECSANDRI, la TDRG. 2. Refl. (Despre grîu, porumb, orz) A fi atacat de tăciune. Ba uneori porumbul se tăciuna. ISPIRESCU, L. 206.

A TĂCIUNÁ ~éz tranz. A supune unei arderi incomplete; a preface în tăciune. /Din tăciune

A SE TĂCIUNÁ pers. 3 se ~eáză intranz. (despre cereale) A fi atacat de tăciune. /Din tăciune

tăciunà v. a strica grânele de tăciune: uneori, porumbul se tăciuna ISP.

tăcĭunéz (mă) v. refl. (d. tăcĭune). Mă îmbolnăvesc de tăcĭune: grîŭ tăcĭunat.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tăciuná (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 tăciuneáză

tăciuná vb., ind. prez. 3 sg. tăciuneáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: tăciuna
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tăciuna
  • tăciunare
  • tăciunat
  • tăciunatu‑
  • tăciunând
  • tăciunându‑
singular plural
  • tăciunea
  • tăciunați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tăciunez
(să)
  • tăciunez
  • tăciunam
  • tăciunai
  • tăciunasem
a II-a (tu)
  • tăciunezi
(să)
  • tăciunezi
  • tăciunai
  • tăciunași
  • tăciunaseși
a III-a (el, ea)
  • tăciunea
(să)
  • tăciuneze
  • tăciuna
  • tăciună
  • tăciunase
plural I (noi)
  • tăciunăm
(să)
  • tăciunăm
  • tăciunam
  • tăciunarăm
  • tăciunaserăm
  • tăciunasem
a II-a (voi)
  • tăciunați
(să)
  • tăciunați
  • tăciunați
  • tăciunarăți
  • tăciunaserăți
  • tăciunaseți
a III-a (ei, ele)
  • tăciunea
(să)
  • tăciuneze
  • tăciunau
  • tăciuna
  • tăciunaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tăciuna popular

etimologie:

  • tăciune
    surse: DEX '98 DEX '09