TÂRNOMÁTĂ s. f. (Reg.) Bucăți de paie, spice etc. rămase de la treierat și folosite ca așternut sau ca nutreț pentru vite; resturi de paie amestecate cu băligar care se scot din ocolul sau din grajdul vitelor. – Cf. sb. trnomet „târn¹ de măturat aria”.

târnomată sf [At: ANON. CAR. / V: (înv) tâlorm~, (reg) ~rlo~, ~mea~, ~meață, turmătă, turmetă, turnum~, turnumatră, turnumea~ sf, ~mege ssp, ~mete sm, ~at, ~aț, ~met (Pl: ~uri), ~meț sn / Pl: ~mete / E: bg търномет] (Reg) 1 Rămășițe de paie, de spice etc. de la treierat Si:pleavă, (reg) târn¹ (9). 2 Paie folosite ca așternut sau ca nutreț pentru vite. 3 Resturi de paie (amestecate cu bălegar) care se scot din ocolul sau din grajdul vitelor. 4 (Pgn) Resturi menajere. 5 Amestec de fân și de paie, folosit ca hrană pentru vite. 6 (Lpl; îf târnomege) Catrafuse (1).

TÂRNOMÁTĂ s. f. (Reg.) Bucăți de paie, spice etc. rămase de la treierat și folosite ca așternut sau ca nutreț pentru vite; resturi de paie amestecate cu băligar care se scot din ocolul sau din grajdul vitelor. – Cf. scr. trnomet „târn¹ de măturat aria”.

TÂRNOMÁTĂ ~e f. pop. 1) Așternut (de paie) pentru vite. 2) Amestec de paie cu băligar (scos din grajd). /<bulg. tărnomet

târlomată sf vz târnomată

târnomaț sn vz târnomată

TÎRLOMÁTĂ s. f. v. tîrnomată.

TÎRNOMÁTĂ s. f. (Regional) Rămășițe de paie, spice etc. rămase de la treierat și folosite ca așternut sau ca nutreț pentru vite; resturi de paie amestecate cu bălegar, care se scot din ocolul sau din grajdul vitelor. De cîte ori îți fi dormit în stroh și pe tîrnomată, să am eu acum atîția bani în pungă. CREANGĂ, P. 255. – Variante: tîrlomátă (ȘEZ. IX 146, ib. XIX 13) s. f., tîrnomáț (I. CR. V 183) s. n.

TÎRNOMÁȚ s. n. v. tîrnomată.

tîrlomátă, V. tîrnomeată.

tîrnomeátă și -mátă f., pl. ete (vsl. *trŭnometŭ, d. trŭnŭ, spin, mărăcine, și metati, a mătura; sîrb. trnomet, tîrn, mătură de curte. V. tîrn, omăt). Est. Măturătură (gunoĭ) de la grajd, de la arie ș. a. – Și tîrlomată și tîlormată; și tîrnomat, n., pl. ete (rev. I. Crg. 3, 346) și tîrnomete m., arătare, monstru (Neam. Rom. 3, 28). V. stroh, goz, toriște.

!târnomată (reg.) s. f., g.-d. art. târnometei; pl. târnomete

târnomată (reg.) s. f., g.-d. art. târnometei

târnomátă s. f., g.-d. art. târnométei

TÂRNOMÁTĂ s. v. pleavă.

tîrnomată s. v. PLEAVĂ.