opțiuni
  • info

2 intrări

7 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

târlire sf [At: SCÎNTEIA, 1960, nr. 4860 / Pl: ~ri / E: târli] (Reg) Gunoire a pământului prin așezarea târlei1 (1) pe o anumită porțiune de teren.

TÂRLÍ, târlesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A îngrășa pământul prin așezarea târlei (2) pe o porțiune de teren. – Din târlă.

târli [At: GRAIUL, I, 121 / Pzi: ~lesc / E: târlă1] (Reg) 1 vi A-și așeza târla1 (1) într-un anumit loc. 2 vi A da vitele în târlă1 (1). 3 vr (D. vite) A se odihni la amiază. 4 vt A îngrășa pământul prin așezarea târlei1 (1) pe o anumită porțiune de teren Si: (reg) a târlui1. 5 vt (C. i. fân) A întinde pe jos. 6 vi A ține casă, gospodărie cu cineva.

TÂRLÍ, târlesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A îngrașa pământul prin așezarea târlei (2) pe o porțiune de teren. – Din târlă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

târlíre s. f., g.-d. art. târlírii; pl. târlíri

târlí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. târlésc, imperf. târleá; conj. prez. 3 sg. și pl. târleáscă


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

târlí, târlésc, vb. IV (reg.) 1. a așeza târla. 2. a gunoi, a întinde pe jos. 3. a ține casă cu cineva.

Intrare: târlire
târlire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • târlire
  • târlirea
plural
  • târliri
  • târlirile
genitiv-dativ singular
  • târliri
  • târlirii
plural
  • târliri
  • târlirilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: târli
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • târli
  • târlire
  • târlit
  • târlitu‑
  • târlind
  • târlindu‑
 singular plural
  • târlește
  • târliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • târlesc
 (să)
  • târlesc
  • târleam
  • târlii
  • târlisem
a II-a (tu)
  • târlești
 (să)
  • târlești
  • târleai
  • târliși
  • târliseși
a III-a (el, ea)
  • târlește
 (să)
  • târlească
  • târlea
  • târli
  • târlise
plural I (noi)
  • târlim
 (să)
  • târlim
  • târleam
  • târlirăm
  • târliserăm
  • târlisem
a II-a (voi)
  • târliți
 (să)
  • târliți
  • târleați
  • târlirăți
  • târliserăți
  • târliseți
a III-a (ei, ele)
  • târlesc
 (să)
  • târlească
  • târleau
  • târliră
  • târliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

târli

  • 1. regional A îngrășa pământul prin așezarea târlei pe o porțiune de teren.
    surse: DEX '09

etimologie:

  • târlă
    surse: DEX '98 DEX '09