7 definiții pentru târgovețime


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TÂRGOVEȚÍME s. f. (Rar) Mulțime de târgoveți; totalitatea târgoveților; orășenime. – Târgoveț + suf. -ime.

TÂRGOVEȚÍME s. f. (Rar) Mulțime de târgoveți; totalitatea târgoveților; orășenime. – Târgoveț + suf. -ime.

târgovețime sf [At: PAS, L. I, 57 / E: târgoveț + -ime] (Csc; rar) 1 Locuitori ai unui târg (18) Si: orășenime. 2-3 Mulțime de târgoveți (1-2). 4-5 Totalitatea târgoveților (1-2).

TÎRGOVEȚÍME s. f. (Cu sens colectiv; astăzi rar) Locuitorii de la oraș; orășenii; orășenime. Era lume după lume în tîrgul Moșilor. Țărănime de departe, de la Dunăre... tîrgovețime de pe margini, cu nădragi largi. PAS, L. I 57. Bucureștii la anul 1848 era orașul tuturor paradoxelor și tîrgovețimea nu se mai mira de excentricitățile boierilor, socotindu-i din capul locului ca în afara oricărui canon. CĂLINESCU, N. 23.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

târgovețíme (rar) s. f., g.-d. art. târgovețímii

târgovețíme s. f., g.-d. art. târgovețímii


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TÂRGOVEȚÍME s. v. orășenime.

Intrare: târgovețime
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • târgovețime
  • târgovețimea
plural
genitiv-dativ singular
  • târgovețimi
  • târgovețimii
plural
vocativ singular
plural

târgovețime

  • 1. rar Mulțime de târgoveți; totalitatea târgoveților.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: orășenime attach_file 2 exemple
    exemple
    • Era lume după lume în tîrgul Moșilor. Țărănime de departe, de la Dunăre... tîrgovețime de pe margini, cu nădragi largi. PAS, L. I 57.
      surse: DLRLC
    • Bucureștii la anul 1848 era orașul tuturor paradoxelor și tîrgovețimea nu se mai mira de excentricitățile boierilor, socotindu-i din capul locului ca în afara oricărui canon. CĂLINESCU, N. 23.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Târgoveț + sufix -ime.
    surse: DEX '98 DEX '09