TÎRGOVEȚIME s. f. (Cu sens colectiv; astăzi rar) Locuitorii de la oraș; orășenii; orășenime. Era lume după lume în tîrgul Moșilor. Țărănime de departe, de la Dunăre... tîrgovețime de pe margini, cu nădragi largi. PAS, L. I 57. Bucureștii la anul 1848 era orașul tuturor paradoxelor și tîrgovețimea nu se mai mira de excentricitățile boierilor, socotindu-i din capul locului ca în afara oricărui canon. CĂLINESCU, N. 23.