8 definiții pentru tărbăcit

Explicative DEX

TĂRBĂCIT, -Ă, tărbăciți, -te, adj. (Reg.) Snopit în bătaie. ♦ Fig. Ocărât, batjocorit. – V. tărbăci.

tărbăcit1 sn [At: UDRESCU, GL. / Pl: (nob) ~uri / E: tărbăci] (Mun) Tărbăcire (7).

tărbăcit2, ~ă a [At: DL / V: (reg) tălb~, târ~ / Pl: ~iți, ~e / E: tărbăci] 1 (Reg) Care este snopit în bătaie. 2 (Reg; fig) Certat2 (3). 3 (Reg; fig) Care este batjocorit. 4 (Mun) Murdar. 5 (Reg) Zăpăcit (de somn sau de băutură). 6 (Mun; d. căruțe) Cu tărbaca (8) pusă.

TĂRBĂCIT, -Ă, tărbăciți, -te, adj. (Fam.) Snopit în bătaie. ♦ Fig. Ocărât, batjocorit. – V. tărbăci.

TĂRBĂCIT, -Ă, tărbăciți, -te, adj. Bătut zdravăn, snopit în bătaie. Tărbăciți ca vai de noi din lupta ce avusesem toată noaptea. GORJAN, H. II 42. ♦ Fig. Ocărît, batjocorit.

tălbăcit, ~ă a vz tărbăcit2

târbăcit, ~ă a vz tărbăcit2

Ortografice DOOM

tărbăcit adj. m., pl. tărbăciți; f. sg. tărbăcită, pl. tărbăcite

Intrare: tărbăcit
tărbăcit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tărbăcit
  • tărbăcitul
  • tărbăcitu‑
  • tărbăci
  • tărbăcita
plural
  • tărbăciți
  • tărbăciții
  • tărbăcite
  • tărbăcitele
genitiv-dativ singular
  • tărbăcit
  • tărbăcitului
  • tărbăcite
  • tărbăcitei
plural
  • tărbăciți
  • tărbăciților
  • tărbăcite
  • tărbăcitelor
vocativ singular
plural
tălbăcit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
târbăcit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tărbăcit, tărbăciadjectiv

  • 1. regional Snopit în bătaie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Tărbăciți ca vai de noi din lupta ce avusesem toată noaptea. GORJAN, H. II 42. DLRLC
etimologie:
  • vezi tărbăci DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.