4 intrări

47 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TÂRȘÍT, -Ă adj. v. târșâit2.

TÂRȘÍT, -Ă adj. v. târșâit2.

târșit1 sn [At: PAMFILE, A. R. 62 / Pl: (nob) ~uri / E: târși1] (Reg) 1 Prășit. 2 Grăpat1.

târșit3, ~ă a [At: GRAIUL, I, 323 / V: (reg) ~rsit / Pl: ~iți, ~e / E: târși1] 1 (Ban; Trs; d. terenuri) De pe care s-au tăiat copacii etc. (pentru a-l transforma în teren arabil) Si: defrișat. 2 (Reg) Turtit (1). 3 (Reg; fig; d. oameni) Aiurit2 (2). 4 (Trs; Mol; d. persoane) Dezbrăcat2 (2). 5 (Reg) Care stă în poziție necuviincioasă Si: crăcănat. 6 (Pfm) Care are o bogată experiență de viață.

târșit4, ~ă a vz târșâit2

TÂRȘÍT1, târșituri, s. n. (Reg.) Faptul de a târși2; prășit, săpat, mușuroit. ♦ Grăpat. – V. târși2.

TÂRȘÍT2, -Ă adj. v. târșâit2.

târșit n. îngropatul sau moșoroitul porumbului. [V. târș].

TÂRȘĂÍT, -Ă adj. v. târșâit2.

TÂRȘĂÍT, -Ă adj. v. târșâit2.

TÂRȘÂÍ, tấrșâi, vb. IV. Tranz. A târî picioarele sau încălțămintea în mers, frecându-le de pământ și producând un zgomot specific. ◊ Refl. A se târî (2). ♦ A trage după sine, frecând de pământ, târând. [Var.: (reg.) târșí, târșií vb. IV] – Cf. târî.

TÂRȘÂÍT2, -Ă, târșâiți, -te, adj. (Despre picioare sau încălțăminte) Care se târșâie, care se freacă de pământ în mers, producând un zgomot specific; (despre mers) care produce un zgomot specific prin frecarea de pământ a tălpii. [Var.: (reg.) târșăít, -ă, târșít, -ă adj.] – V. târșâi.

TÂRȘÂÍT2, -Ă, târșâiți, -te, adj. (Despre picioare sau încălțăminte) Care se târșâie, care se freacă de pământ în mers, producând un zgomot specific; (despre mers) care produce un zgomot specific prin frecarea de pământ a tălpii. [Var.: (reg.) târșăít, -ă, târșít, -ă adj.] – V. târșâi.

TÂRȘÍ vb. IV v. târșâi.

târșăit2, ~ă a vz târșăit2

târșâi [At: MUMULEANU, C. 134/8 / V: (reg) ~rsăi, ~șăi, ~și, ~șii / Pzi: târșâi, ~esc / E: târș1 + -âi] 1 vt (Pop) A târî picioarele sau încălțămintea în mers, frecându-le de pământ și producând un zgomot specific. 2 vr (Reg) A se târî (14). 3 vt (Reg) A trage (după sine), frecând de pământ, târând. 4 vt (Reg) A roade prin frecare Si: a toci3 (6).

târșâit2, ~ă a [At: TEODOREANU, M. U. 390 / V: (reg) ~șăit, ~șit / Pl: ~iți, ~e / E: târșâi] (Pop) 1 (D. picioare, încălțăminte) Care se freacă de pământ în mers, producând un zgomot specific. 2 (D. mers, pași) Care produce un zgomot specific prin frecarea tălpii de pământ.

târși1 [At: ANON. CAR. / V: (reg) tărsi, tăr~, târsi, tersi / Pzi: esc / E: târș2] 1 vt (Ban; Trs) A curăța un loc de arbori, de mărăcini etc. (pentru a-l transforma în teren arabil) Si: a defrișa. 2 vt (Olt) A prăși. 3 vt (Olt) A grăpa (cu grapa de mărăcini). 4 vt (Mun) A netezi, cu sapa sau cu grebla, prășitura de pe marginea viei (pentru a se vedea urmele celui care ar intra acolo). 5-6 vtr (Reg) A (se) turti (1-2). 7-8 vti (Reg) A mătura superficial cu târșul2 (17). 9 vt (Trs) A împrăștia lucrurile. 10-11 vtr (Reg) A (se) dezbrăca (2). 12 vt (Reg; pex) A da la o parte, descoperind părți ale unui obiect. 13 vr (Reg) A se așeza unde nu este loc suficient Si: a se înghesui. 14 vr (Reg) A sta în poziție necuviincioasă Si: a se crăcăna. 15 vr (Reg; fig) A se face de râs. 16 vr (Reg; fig) A se înjosi. 17 vr (Reg) A râde prostește, fără rost Si: (reg) a se hlizi, a rânji. 18 vr (Reg) A se mândri.

târși2 vi [At: BUL. FIL. IV, 198 / Pzi: esc / E: târșală] (Arg) A-i fi frică.

arată toate definițiile

Intrare: târșit (s.n.)
târșit2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • târșit
  • târșitul
  • târșitu‑
plural
  • târșituri
  • târșiturile
genitiv-dativ singular
  • târșit
  • târșitului
plural
  • târșituri
  • târșiturilor
vocativ singular
plural
Intrare: târșâi
verb (VT343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • târșâi
  • târșâire
  • târșâit
  • târșâitu‑
  • târșâind
  • târșâindu‑
singular plural
  • târșâie
  • târșâiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • târșâi
(să)
  • târșâi
  • târșâiam
  • târșâii
  • târșâisem
a II-a (tu)
  • târșâi
(să)
  • târșâi
  • târșâiai
  • târșâiși
  • târșâiseși
a III-a (el, ea)
  • târșâie
(să)
  • târșâie
  • târșâia
  • târșâi
  • târșâise
plural I (noi)
  • târșâim
(să)
  • târșâim
  • târșâiam
  • târșâirăm
  • târșâiserăm
  • târșâisem
a II-a (voi)
  • târșâiți
(să)
  • târșâiți
  • târșâiați
  • târșâirăți
  • târșâiserăți
  • târșâiseți
a III-a (ei, ele)
  • târșâie
(să)
  • târșâie
  • târșâiau
  • târșâi
  • târșâiseră
verb (VT402)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • târși
  • târșire
  • târșit
  • târșitu‑
  • târșind
  • târșindu‑
singular plural
  • târșește
  • târșiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • târșesc
(să)
  • târșesc
  • târșeam
  • târșii
  • târșisem
a II-a (tu)
  • târșești
(să)
  • târșești
  • târșeai
  • târșiși
  • târșiseși
a III-a (el, ea)
  • târșește
(să)
  • târșească
  • târșea
  • târși
  • târșise
plural I (noi)
  • târșim
(să)
  • târșim
  • târșeam
  • târșirăm
  • târșiserăm
  • târșisem
a II-a (voi)
  • târșiți
(să)
  • târșiți
  • târșeați
  • târșirăți
  • târșiserăți
  • târșiseți
a III-a (ei, ele)
  • târșesc
(să)
  • târșească
  • târșeau
  • târși
  • târșiseră
verb (VT346)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • târșii
  • târșiire
  • târșiit
  • târșiitu‑
  • târșiind
  • târșiindu‑
singular plural
  • târșie
  • târșiiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • târșii
(să)
  • târșii
  • târșiam
  • târșiii
  • târșiisem
a II-a (tu)
  • târșii
(să)
  • târșii
  • târșiai
  • târșiiși
  • târșiiseși
a III-a (el, ea)
  • târșie
(să)
  • târșie
  • târșia
  • târșii
  • târșiise
plural I (noi)
  • târșiim
(să)
  • târșiim
  • târșiam
  • târșiirăm
  • târșiiserăm
  • târșiisem
a II-a (voi)
  • târșiiți
(să)
  • târșiiți
  • târșiați
  • târșiirăți
  • târșiiserăți
  • târșiiseți
a III-a (ei, ele)
  • târșie
(să)
  • târșie
  • târșiau
  • târșii
  • târșiiseră
Intrare: târșâit (adj.)
târșâit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • târșâit
  • târșâitul
  • târșâitu‑
  • târșâi
  • târșâita
plural
  • târșâiți
  • târșâiții
  • târșâite
  • târșâitele
genitiv-dativ singular
  • târșâit
  • târșâitului
  • târșâite
  • târșâitei
plural
  • târșâiți
  • târșâiților
  • târșâite
  • târșâitelor
vocativ singular
plural
târșăit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • târșăit
  • târșăitul
  • târșăitu‑
  • târșăi
  • târșăita
plural
  • târșăiți
  • târșăiții
  • târșăite
  • târșăitele
genitiv-dativ singular
  • târșăit
  • târșăitului
  • târșăite
  • târșăitei
plural
  • târșăiți
  • târșăiților
  • târșăite
  • târșăitelor
vocativ singular
plural
târșit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • târșit
  • târșitul
  • târșitu‑
  • târși
  • târșita
plural
  • târșiți
  • târșiții
  • târșite
  • târșitele
genitiv-dativ singular
  • târșit
  • târșitului
  • târșite
  • târșitei
plural
  • târșiți
  • târșiților
  • târșite
  • târșitelor
vocativ singular
plural
târșiit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • târșiit
  • târșiitul
  • târșiitu‑
  • târșii
  • târșiita
plural
  • târșiiți
  • târșiiții
  • târșiite
  • târșiitele
genitiv-dativ singular
  • târșiit
  • târșiitului
  • târșiite
  • târșiitei
plural
  • târșiiți
  • târșiiților
  • târșiite
  • târșiitelor
vocativ singular
plural
Intrare: târși
verb (VT402)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • târși
  • târșire
  • târșit
  • târșitu‑
  • târșind
  • târșindu‑
singular plural
  • târșește
  • târșiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • târșesc
(să)
  • târșesc
  • târșeam
  • târșii
  • târșisem
a II-a (tu)
  • târșești
(să)
  • târșești
  • târșeai
  • târșiși
  • târșiseși
a III-a (el, ea)
  • târșește
(să)
  • târșească
  • târșea
  • târși
  • târșise
plural I (noi)
  • târșim
(să)
  • târșim
  • târșeam
  • târșirăm
  • târșiserăm
  • târșisem
a II-a (voi)
  • târșiți
(să)
  • târșiți
  • târșeați
  • târșirăți
  • târșiserăți
  • târșiseți
a III-a (ei, ele)
  • târșesc
(să)
  • târșească
  • târșeau
  • târși
  • târșiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

târșit (s.n.)

etimologie:

târșâi târși târșii

  • 1. A târî picioarele sau încălțămintea în mers, frecându-le de pământ și producând un zgomot specific.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 5 exemple
    exemple
    • Se ducea și se înapoia după-amiază, tîrșîind greu picioarele. PAS, Z. I 198.
      surse: DLRLC
    • Otilia merse apoi tîrșiindu-și șoșonii prin nămeți. CĂLINESCU, E. O. II 274.
      surse: DLRLC
    • Ofițerul să îndreaptă spre masa cocoanelor tîrșiind picioarele. DELAVRANCEA, S. 128.
      surse: DLRLC
    • intranzitiv Mă duc... C-un condur și c-un papuc; Cu papucul tîrșiind, Cu condurul tropăind. ALECSANDRI, P.P. 351.
      surse: DLRLC
    • intranzitiv Papucii cari tîrșiiau prin casa lipită cu pămînt galben, ca și cuvintele omenești, mi-erau deopotrivă. DELAVRANCEA, T. 17.
      surse: DLRLC
    • 1.1. reflexiv A se târî.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: târî attach_file un exemplu
      exemple
      • Îi plăcea să-i pună în genunchi... silindu-i să meargă așa, tîrșiindu-se, pînă la catedră. PAS, Z. I 111.
        surse: DLRLC
    • 1.2. A trage după sine, frecând de pământ, târând.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Trecea leneș, zvîrlindu-și privirile peste garduri, tîrșiind printre pietrele caldarîmului... un baston noduros. PAS, Z. I 59.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • cf. târî
    surse: DEX '98 DEX '09

târșâit (adj.) târșăit târșit târșiit

  • 1. (Despre picioare sau încălțăminte) Care se târșâie, care se freacă de pământ în mers, producând un zgomot specific; (despre mers) care produce un zgomot specific prin frecarea de pământ a tălpii.
    surse: DEX '09 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • Se întoarse către ceilalți, cu pași tîrșiți. MIHALE, O. 369.
      surse: DLRLC
    • (și) adverbial Apăru din colțul colinei, mergînd tîrșăit și cocoșat, un moșneag gros. PREDA, Î. 36.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi târșâi
    surse: DEX '09 DEX '98

târși

etimologie: