3 intrări

36 de definiții

din care

Explicative DEX

târșire sf [At: COSTINESCU / Pl: ~ri / E: târși1] (Reg) 1 Curățare a unui loc de arbori, de mărăcini etc. (pentru a-l transforma în teren arabil) Si: defrișare. 2 (Ccr) Târsă1 (1). 3 Împrăștiere a lucrurilor. 4 Despuiere (4).

TÂRȘÂI, târșâi, vb. IV. Tranz. A târî picioarele sau încălțămintea în mers, frecându-le de pământ și producând un zgomot specific. ◊ Refl. A se târî (2). ♦ A trage după sine, frecând de pământ, târând. [Var.: (reg.) târși, târșii vb. IV] – Cf. târî.

TÂRȘI vb. IV v. târșâi.

TÂRȘI vb. IV v. târșâi.

TÂRȘII vb. IV v. târșâi.

tărsi v vz târși1

tărși v vz târși1

târsăi v vz târșâi

târsi v vz târși

târșăi v vz târșâi

târșâi [At: MUMULEANU, C. 134/8 / V: (reg) ~rsăi, ~șăi, ~și, ~șii / Pzi: târșâi, ~esc / E: târș1 + -âi] 1 vt (Pop) A târî picioarele sau încălțămintea în mers, frecându-le de pământ și producând un zgomot specific. 2 vr (Reg) A se târî (14). 3 vt (Reg) A trage (după sine), frecând de pământ, târând. 4 vt (Reg) A roade prin frecare Si: a toci3 (6).

târși2 vi [At: BUL. FIL. IV, 198 / Pzi: esc / E: târșală] (Arg) A-i fi frică.

târși1 [At: ANON. CAR. / V: (reg) tărsi, tăr~, târsi, tersi / Pzi: esc / E: târș2] 1 vt (Ban; Trs) A curăța un loc de arbori, de mărăcini etc. (pentru a-l transforma în teren arabil) Si: a defrișa. 2 vt (Olt) A prăși. 3 vt (Olt) A grăpa (cu grapa de mărăcini). 4 vt (Mun) A netezi, cu sapa sau cu grebla, prășitura de pe marginea viei (pentru a se vedea urmele celui care ar intra acolo). 5-6 vtr (Reg) A (se) turti (1-2). 7-8 vti (Reg) A mătura superficial cu târșul2 (17). 9 vt (Trs) A împrăștia lucrurile. 10-11 vtr (Reg) A (se) dezbrăca (2). 12 vt (Reg; pex) A da la o parte, descoperind părți ale unui obiect. 13 vr (Reg) A se așeza unde nu este loc suficient Si: a se înghesui. 14 vr (Reg) A sta în poziție necuviincioasă Si: a se crăcăna. 15 vr (Reg; fig) A se face de râs. 16 vr (Reg; fig) A se înjosi. 17 vr (Reg) A râde prostește, fără rost Si: (reg) a se hlizi, a rânji. 18 vr (Reg) A se mândri.

târși3 v vz târșâi

târșii v vz târșâi

tersi v vz târși1

TÂRȘÂI, târșâi, vb. IV. Tranz. A târî picioarele sau încălțămintea în mers, frecându-le de pământ și producând un zgomot specific. ♦ Refl. A se târî (2). ♦ A trage după sine, frecând de pământ, târând. [Var.: (reg.) târși, târșii vb. IV] – Cf. târî.

TÂRȘII, vb. IV v. târșâi.

TÎRȘI, tîrșesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A prăși, a săpa, a mușuroi. ♦ A grăpa.

TÎRȘII vb. IV v. tîrșîi.

TÎRȘÎI, tîrșîi, vb. IV. Tranz. (Și în forma tîrșii) A tîrî picioarele sau încălțămintea în mers, frecîndu-le de pămînt. Se ducea și se înapoia după-amiază, tîrșîind greu picioarele. PAS, Z. I 198. Otilia merse apoi tîrșiindu-și șoșonii prin nămeți. CĂLINESCU, E. O. II 274. Ofițerul să îndreaptă spre masa cocoanelor tîrșiind picioarele. DELAVRANCEA, S. 128. ◊ Intranz. Mă duc... C-un condur și c-un papuc; Cu papucul tîrșiind, Cu condurul tropăind. ALECSANDRI, P.P. 351. (Complementul instrumental devine subiect) Papucii cari tîrșiiau prin casa lipită cu pămînt galben, ca și cuvintele omenești, mi-erau deopotrivă. DELAVRANCEA, T. 17. ♦ Refl. A se tîrî. Îi plăcea să-i pună în genunchi... silindu-i să meargă așa, tîrșiindu-se, pînă la catedră. PAS, Z. I 111. ♦ A trage după sine, frecînd de pămînt, tîrînd. Trecea leneș, zvîrlindu-și privirile peste garduri, tîrșiind printre pietrele caldarîmului... un baston noduros. PAS, Z. I 59. – Variantă: tîrșii vb. IV.

A SE TÂRȘÂI mă târșâi intranz. pop. (despre persoane sau despre animale) A se mișca greu cu trupul lipit de pământ; a se târî. /târș + suf. ~âi

A TÂRȘÂI târșâi 1. tranz. (picioarele sau încălțămintea) A târî frecând de pământ cu zgomot. 2. intranz. (despre picioare sau despre încălțăminte) A produce un zgomot, târâindu-se de pământ. /târș + suf. ~âi

A SE TÂRȘI mă ~esc intranz. pop. 1) A sta cu picioarele desfăcute (ca un târș). 2) fig. pop. A râde deschizând larg gura. /Din târș

A TÂRȘI ~esc tranz. pop. 1) (picioarele) A desface în lături. 2) fig. pop. (gura) A deschide larg, rânjind. /Din târș

târșăì v. a târî încet: cu papucul târșăind PANN. [Onomatopee].

tîrșésc v. tr. (d. tîrș, interj., adică „călcat cu talpa”). Est. Fam. Turtesc: cine mĭ-a tîrșit pălăria? Grăpez. V. refl. Îmĭ ĭaŭ aspect de prost: ce te-aĭ tîrșit așa, ce staĭ ca un tîrșit?

tîrșîĭ, a v. tr. (d. tîrș, interj. Rudă cu ung. törzsölni, a freca). Se zice despre zgomotu pe care-l fac încălțămintele tîrlite: o babă venea tîrșîindu-șĭ papuciĭ. V. intr.: venea tîrșîind din papucĭ, cu papuciĭ.

Ortografice DOOM

!târșâi (a ~)/târși (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. târșâi/târșesc, 3 sg. târșâie/târșește, imperf. 1 târșâiam/târșeam; conj. prez. 1 sg. să târșâi/să târșesc, 3 să târșâie/să târșească

târși v. târșâi

târșâi (a ~) vb., ind. prez. 3 târșâie, imperf. 3 sg. târșâia; conj. prez. 3 să târșâie; ger. târșâind

târșâi vb., ind. și conj. prez. 3 sg. și pl. târșâie, imperf. 3 sg. târșâia; ger. târșâind

Sinonime

TÂRȘÂI vb. v. târî.

TÂRȘÂI vb. v. târî.

TÂRȘI vb. v. crăcăna, defrișa, despăduri, despuia, dezbrăca, dezgoli, grămădi, îmbulzi, îndesa, înghesui, îngrămădi, prăși, rânji, săpa, speria, teme, teși, turti.

tîrși vb. v. CRĂCĂNA. DEFRIȘA. DESPĂDURI. DESPUIA. DEZBRĂCA. DEZGOLI. GRĂMĂDI. ÎMBULZI. ÎNDESA. ÎNGHESUI. ÎNGRĂMĂDI. PRĂȘI. RÎNJI. SĂPA. SPERIA. TEME. TEȘI. TURTI.

tîrșîi vb. v. TÎRÎ.

TÎRȘÎI vb. a tîrî, a tîrîi, a trage, (reg.) a tăgîrța. (A ~ ceva după sine.)

Intrare: târșire
târșire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • târșire
  • târșirea
plural
  • târșiri
  • târșirile
genitiv-dativ singular
  • târșiri
  • târșirii
plural
  • târșiri
  • târșirilor
vocativ singular
plural
Intrare: târșâi
verb (VT343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • târșâi
  • târșâire
  • târșâit
  • târșâitu‑
  • târșâind
  • târșâindu‑
singular plural
  • târșâie
  • târșâiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • târșâi
(să)
  • târșâi
  • târșâiam
  • târșâii
  • târșâisem
a II-a (tu)
  • târșâi
(să)
  • târșâi
  • târșâiai
  • târșâiși
  • târșâiseși
a III-a (el, ea)
  • târșâie
(să)
  • târșâie
  • târșâia
  • târșâi
  • târșâise
plural I (noi)
  • târșâim
(să)
  • târșâim
  • târșâiam
  • târșâirăm
  • târșâiserăm
  • târșâisem
a II-a (voi)
  • târșâiți
(să)
  • târșâiți
  • târșâiați
  • târșâirăți
  • târșâiserăți
  • târșâiseți
a III-a (ei, ele)
  • târșâie
(să)
  • târșâie
  • târșâiau
  • târșâi
  • târșâiseră
verb (VT402)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • târși
  • târșire
  • târșit
  • târșitu‑
  • târșind
  • târșindu‑
singular plural
  • târșește
  • târșiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • târșesc
(să)
  • târșesc
  • târșeam
  • târșii
  • târșisem
a II-a (tu)
  • târșești
(să)
  • târșești
  • târșeai
  • târșiși
  • târșiseși
a III-a (el, ea)
  • târșește
(să)
  • târșească
  • târșea
  • târși
  • târșise
plural I (noi)
  • târșim
(să)
  • târșim
  • târșeam
  • târșirăm
  • târșiserăm
  • târșisem
a II-a (voi)
  • târșiți
(să)
  • târșiți
  • târșeați
  • târșirăți
  • târșiserăți
  • târșiseți
a III-a (ei, ele)
  • târșesc
(să)
  • târșească
  • târșeau
  • târși
  • târșiseră
târsăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (VT346)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • târșii
  • târșiire
  • târșiit
  • târșiitu‑
  • târșiind
  • târșiindu‑
singular plural
  • târșie
  • târșiiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • târșii
(să)
  • târșii
  • târșiam
  • târșiii
  • târșiisem
a II-a (tu)
  • târșii
(să)
  • târșii
  • târșiai
  • târșiiși
  • târșiiseși
a III-a (el, ea)
  • târșie
(să)
  • târșie
  • târșia
  • târșii
  • târșiise
plural I (noi)
  • târșiim
(să)
  • târșiim
  • târșiam
  • târșiirăm
  • târșiiserăm
  • târșiisem
a II-a (voi)
  • târșiiți
(să)
  • târșiiți
  • târșiați
  • târșiirăți
  • târșiiserăți
  • târșiiseți
a III-a (ei, ele)
  • târșie
(să)
  • târșie
  • târșiau
  • târșii
  • târșiiseră
Intrare: târși
verb (VT402)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • târși
  • târșire
  • târșit
  • târșitu‑
  • târșind
  • târșindu‑
singular plural
  • târșește
  • târșiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • târșesc
(să)
  • târșesc
  • târșeam
  • târșii
  • târșisem
a II-a (tu)
  • târșești
(să)
  • târșești
  • târșeai
  • târșiși
  • târșiseși
a III-a (el, ea)
  • târșește
(să)
  • târșească
  • târșea
  • târși
  • târșise
plural I (noi)
  • târșim
(să)
  • târșim
  • târșeam
  • târșirăm
  • târșiserăm
  • târșisem
a II-a (voi)
  • târșiți
(să)
  • târșiți
  • târșeați
  • târșirăți
  • târșiserăți
  • târșiseți
a III-a (ei, ele)
  • târșesc
(să)
  • târșească
  • târșeau
  • târși
  • târșiseră
tărsi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
tersi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
târsi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
tărși
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

târșâi, târșâiverb

  • 1. A târî picioarele sau încălțămintea în mers, frecându-le de pământ și producând un zgomot specific. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Se ducea și se înapoia după-amiază, tîrșîind greu picioarele. PAS, Z. I 198. DLRLC
    • format_quote Otilia merse apoi tîrșiindu-și șoșonii prin nămeți. CĂLINESCU, E. O. II 274. DLRLC
    • format_quote Ofițerul să îndreaptă spre masa cocoanelor tîrșiind picioarele. DELAVRANCEA, S. 128. DLRLC
    • format_quote intranzitiv Mă duc... C-un condur și c-un papuc; Cu papucul tîrșiind, Cu condurul tropăind. ALECSANDRI, P.P. 351. DLRLC
    • format_quote intranzitiv Papucii cari tîrșiiau prin casa lipită cu pămînt galben, ca și cuvintele omenești, mi-erau deopotrivă. DELAVRANCEA, T. 17. DLRLC
    • 1.1. reflexiv A se târî. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: târî
      • format_quote Îi plăcea să-i pună în genunchi... silindu-i să meargă așa, tîrșiindu-se, pînă la catedră. PAS, Z. I 111. DLRLC
    • 1.2. A trage după sine, frecând de pământ, târând. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Trecea leneș, zvîrlindu-și privirile peste garduri, tîrșiind printre pietrele caldarîmului... un baston noduros. PAS, Z. I 59. DLRLC
etimologie:
  • cf. târî DEX '98 DEX '09

târși, târșescverb

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.