2 intrări

11 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TÂRÂÍ, tấrâi, vb. IV. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) târî. ◊ Compus: (fam.) târâie-brâu s. m. = om care își pierde vremea degeaba, care nu face nimic; pierde-vară. – Cf. târî.

TÂRÂÍ, tấrâi, vb. IV. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) târî. ◊ Compus: (fam.) târâie-brâu s. m. = om care își pierde vremea degeaba, care nu face nimic; pierde-vară. – Cf. târî.

TÎRÎIE-BRÎU s. m. Om de nimic, golan; pierde-vară. Ce ești tu? Stăpîn în sat? Ești un tîrîie-brîu, un nenorocit care muncești din mila noastră, pe o lotcă de-a noastră. DUMITRIU, P. F. 43. N-ai nimic a aștepta de la dînsul. E un calic ș-un tîrîie-brîu. SADOVEANU, O. II 468. Degeaba s-a mai străduit și bietu tată-său să-l poarte pe la învățături și cînd colo... el e un tîrîie-brîu. MIRONESCU, S. A. 135. Un tîrîie-brîu care-și bate gioc de toată lumea. ALECSANDRI, T. 826.

târăe-brâu m. cel ce caută ceartă cu lumânarea, om arțăgos. [Lit. cel ce-și târaște brâul: aluziune la moda cea veche a brânelor lungi cari înfășurau de mai multe ori mijlocul].

tî́rîĭe-brî́ŭ m. Acela care caută ceartă, om arțăgos (pin aluz. la omu care-șĭ tîrîĭe brîu, î́ar altu, care nu-șĭ poate închipui că-ĭ atîrnă brîu, calcă pe brîŭ, și de aicĭ ceartă): Un tîrîĭe-brîŭ! Niște tîrîĭe-brîŭ!

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!târâie-brâu (fam.) s. m. și f., g.-d. art. lui târâie-brâu; pl. târâie-brâu

!târâie-brâu (fam.) s. m. și f., g.-d. lui târâie-brâu; pl. târâie-brâu

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TÂRÂIE-BRÂU s. v. pierde-vară.

TÎRÎIE-BRÎU s. pierde-vară, (reg.) suflă-n-vînt. (Un ~ pe care nu te poți baza.)

Intrare: târâie-brâu (s.f.)
târâie-brâu2 (s.f.) substantiv feminin invariabil
substantiv feminin (F999)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • târâie-brâu
plural
  • târâie-brâu
genitiv-dativ singular
plural
vocativ singular
plural
Intrare: târâie-brâu (s.m.)
târâie-brâu1 (s.m.) substantiv masculin invariabil
substantiv masculin (M999)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • târâie-brâu
plural
  • târâie-brâu
genitiv-dativ singular
plural
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

târâie-brâu, târâie-brâusubstantiv masculin

  • 1. Om care își pierde vremea degeaba, care nu face nimic. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Ce ești tu? Stăpîn în sat? Ești un tîrîie-brîu, un nenorocit care muncești din mila noastră, pe o lotcă de-a noastră. DUMITRIU, P. F. 43. DLRLC
    • format_quote N-ai nimic a aștepta de la dînsul. E un calic ș-un tîrîie-brîu. SADOVEANU, O. II 468. DLRLC
    • format_quote Degeaba s-a mai străduit și bietu tată-său să-l poarte pe la învățături și cînd colo... el e un tîrîie-brîu. MIRONESCU, S. A. 135. DLRLC
    • format_quote Un tîrîie-brîu care-și bate gioc de toată lumea. ALECSANDRI, T. 826. DLRLC

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Un articol lingvistic