10 definiții pentru tânguios


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TÂNGUIÓS, -OÁSĂ, tânguioși, -oase, adj. (Adesea adverbial) Tânguitor. ♦ (Rar) Trist. – Tângui + suf. -os.

tânguios, ~oa a [At: HELIADE, O. I, 76 / P: ~gu-ios / Pl: ~oși, ~oase / E: tângui + -os] 1-4 Tânguitor (1-4).

TÂNGUIÓS, -OÁSĂ, tânguioși, -oase, adj. (Adesea adverbial) Tânguitor. ♦ (Rar) Trist. [Pr.: -gu-ios] – Tângui + suf. -os.

tânguios a. jalnic: tânguiosul bucium sună EM.

TÎNGUIÓS, -OÁSĂ, tînguioși, -oase, adj. (Mai ales despre sunete, glasuri, melodii) Tînguitor. Asculta parcă glasurile tînguioase ale vîntului, care rătăcea ca o ființă vie prin ploaie și întuneric, pe sub streșini vechi, prin ganguri și ateliere goale. SADOVEANU, O. III 213. De departe-n văi coboară tînguiosul glas de clopot. EMINESCU, O. I 76. ◊ (Adverbial) Nici o doină pe cîmpie tînguios nu mai oftează. NECULUȚĂ, Ț. D. 113. Cînd vedea drumeți... lăsa baba covrigul din gură, întindea dreapta și se milogea tînguios. CARAGIALE, P. 51. ♦ (Neobișnuit) Care provoacă tristețe. Socotim ca o datorie a rechema din uitarea publicului memoria tînguioasă... [a] acestui june poet. ODOBESCU, S. I 239.

tînguĭós, -oásă adj. (d. a se tîngui). Plin de regret: un glas tînguĭos. Adv. A vorbi tînguĭos.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tânguiós adj. m., pl. tânguióși; f. tânguioásă, pl. tânguioáse

tânguiós adj. m., pl. tânguióși; f. sg. tânguioásă, pl. tânguioáse


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TÂNGUIÓS adj. 1. v. sfâșietor. 2. tânguitor, trist. (O doină ~oasă.)

TÎNGUIOS adj. 1. jalnic, sfîșietor, tînguitor, (pop.) jelitor, jeluitor, (înv.) lăcrămos. (Plînsete ~.) 2. tînguitor, trist. (O doină ~.)

Intrare: tânguios
tânguios adjectiv
adjectiv (A51)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tânguios
  • tânguiosul
  • tânguiosu‑
  • tânguioa
  • tânguioasa
plural
  • tânguioși
  • tânguioșii
  • tânguioase
  • tânguioasele
genitiv-dativ singular
  • tânguios
  • tânguiosului
  • tânguioase
  • tânguioasei
plural
  • tânguioși
  • tânguioșilor
  • tânguioase
  • tânguioaselor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tânguios

  • exemple
    • Asculta parcă glasurile tînguioase ale vîntului, care rătăcea ca o ființă vie prin ploaie și întuneric, pe sub streșini vechi, prin ganguri și ateliere goale. SADOVEANU, O. III 213.
      surse: DLRLC
    • De departe-n văi coboară tînguiosul glas de clopot. EMINESCU, O. I 76.
      surse: DLRLC
    • Nici o doină pe cîmpie tînguios nu mai oftează. NECULUȚĂ, Ț. D. 113.
      surse: DLRLC
    • Cînd vedea drumeți... lăsa baba covrigul din gură, întindea dreapta și se milogea tînguios. CARAGIALE, P. 51.
      surse: DLRLC
    • 1.1. rar Care provoacă tristețe.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: trist attach_file un exemplu
      exemple
      • Socotim ca o datorie a rechema din uitarea publicului memoria tînguioasă... [a] acestui june poet. ODOBESCU, S. I 239.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • Tângui + sufix -os.
    surse: DEX '98 DEX '09