9 definiții pentru tângă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

tângă sf [At: PSALT. 133 / V: (reg) tâng sn / Pl: tângi / E: vsl тѫга] 1 (Îrg) Mâhnire adâncă Si: amărăciune, jale. 2 (Reg; îe) A-i fl cuiva ~ după ceva A-i părea rău după ceva. 3 (Reg; pex) Sunet prelung și jalnic Si: vaiet.

TẤNGĂ, tângi, s. f. (Înv. și arh.) Mâhnire adâncă, jale, amărăciune. – Slav (v. sl. tonga).

TÂNGĂ f. la sing. reg. Stare sufletească provocată de săvârșirea unei fapte nesocotite sau de o nereușită. /<sl. tonga

TÎ́NGĂ, tîngi s. f. (Învechit și arhaizant) Mîhnire adîncă, jale, amărăciune. Pecinginea cuvintelor de tîngă Vă copleșește sufletele încă. BENIUC, V. 145. ◊ (Adjectival) Tot vorbind, tot cu inima tîngă, amîndoi o ajuns la buhaiu pădurii de aur. I. CR. IV 103.

TÎNGĂ s. f. (Mold.) Mâhnire adîncă, jale, amărăciune. Așteptam cineva să mă plîngă La nevoie ce sînt și la tîngă. DOSOFTEI, PS. Iară tu și trupul aduci la tîngă și sufletul duci în muncă. CD 1698, 24v. Cf. DPRS, 84v. Etimologie; sl. tǫga. Cf. b ă n a t (1), b ă n u i a l ă (1), b u ș l u i a l ă, t r i s t e a l ă.

tî́ngă f., pl. ĭ (vsl. tonga, vaĭet, doliŭ; sîrb. tuga, rus. tugá, regret). Est. Regret, durere sufletească: o mică tîngă începe s’o roadă (VR. 1911, 11, 245), cu tînga în inimă, mĭ-e tîngă mie. – Și la Dos. V. inat.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

tîngă (-gi), s. f. – Supărare, chin. – Megl. tǫngă. Sl. tąga (Tiktin). Înv. și Mold.Der. tîng, adj. (mîhnit, necăjit), Mold., rar.; tîngui, vb. (a se lamenta; a plînge, a deplînge), din sl. tągovati (Miklosich, Slaw. Elem., 50; Cihac, II, 411); tînguială, s. f. (jelanie, plîngere); tînguios (var. tînguielnic), adj. (trist, mîhnit, necăjit); tînguitor, adj. (trist).

Intrare: tângă
substantiv feminin (F47)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tângă
  • tânga
plural
  • tângi
  • tângile
genitiv-dativ singular
  • tângi
  • tângii
plural
  • tângi
  • tângilor
vocativ singular
plural

tângă

etimologie: