2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

tândălit1 sn [At: SLAVICI, O. II, 49 / Pl: (nob) ~uri / E: tândăli] (Pop) 1 Tândăleală (1). 2 (Îlav) Pe ~e Cu încetul.

TÂNDĂLÍT s. n. (În expr.) Pe tândălite = pe încetul, cu migală. [Formă gramaticală: (în expr.) tândălite] – V. tândăli.

TÂNDĂLÍ, tândălesc, vb. IV. Intranz. A-și pierde vremea umblând de colo până colo fără rost; a lucra încet, fără spor, alene. – Din germ. tändelen „a glumi”.

tândăli [At: DRLU / V: (reg) tăn~, ~ăvi / Pzi: ~lesc / E: ger tändeln] 1 vi (Pop) A-și pierde vremea (cu nimicuri), umblând încoace și încolo, fără nici un rost Si: (reg) a tândălui (1). 2 vz (Pop) A lucra încet, fără spor (și cu lene) Si: (reg) a migăli, a se mocăi, a tândălui (2). 3 vi (Mun) A pălăvrăgi. 4 vrr (Reg) A se certa (1).

TÂNDĂLÍ, tândălesc, vb. IV. Intranz. A-și pierde vremea umblând de colo până colo fără rost; a lucra încet, fără spor (și cu lene). – Din germ. tändelen „a glumi”.

TÎNDĂLÍ, tîndălesc, vb. IV. Intranz. A-și pierde vremea (umblînd de colo pînă colo fără nici un rost), a lucra încet, a se mocăi, a migăli. Iarna, cît tîndălea pe-acasă, nu era omul de-aici, din pădure. AGÎRBICEANU, S. P. 19. Așa să vă brodiți treburile ca să nu tîndăliți prea mult cu datul colacilor. DAN, U. 89. Înainte de-amiazi tîndăli primprejurul conacului. REBREANU, R. I 91.

TÎNDĂLÍT s. n. (Mai ales în expr.) Pe tîndălite = pe încetul, cu migală. O luase așa în glumă, pe tîndălite, ca să-și petreacă timpul, și din glumă-n glumă el s-a pomenit în cele din urmă într-o încurcătură, din care nu mai putea să iasă. SLAVICI, O. II 49. – Formă gramaticală: (în expr.) tîndălite.

A TÂNDĂLÍ ~ésc intranz. rar 1) A fi tândală; a sta fără treabă. 2) A umbla mult și fără rost (ca un tândală); a hoinări; a vagabonda. 3) A lucra încet și fără spor; a se mocoși; a se mocăi; a se migăli. /<germ. tändein

tîndălésc v. intr. (germ. tändeln, a glumi, a te nebuni). Vest. Fam. Lenevesc, prujesc, perd timpu nelucrînd nimic serios. V. huzuresc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tândălí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tândălésc, imperf. 3 sg. tândăleá; conj. prez. 3 să tândăleáscă

tândălí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tândălésc, imperf. 3 sg. tândăleá; conj. prez. 3 sg. și pl. tândăleáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TÂNDĂLÍT s., adj. v. clănțău, flecar, guraliv, limbut, palavragiu, vorbă-lungă, vorbăreț.

TÂNDĂLÍ vb. v. flecări, îndruga, lenevi, migăli, mocăi, mocoși, moșmondi, moșmoni, pălăvrăgi, sporovăi, ticăi, trăncăni, trândăvi.

tîndăli vb. v. FLECĂRI. ÎNDRUGA. LENEVI. MIGĂLI. MOCĂI. MOCOȘI. MOȘMONDI. MOȘMONI. PĂLĂVRĂGI. SPOROVĂI. TICĂI. TRĂNCĂNI. TRÎNDĂVI.

tîndălit s., adj. v. CLĂNȚĂU. FLECAR. GURALIV. LIMBUT. PALAVRAGIU. VORBĂ-LUNGĂ. VORBĂREȚ.

Intrare: tândălit
tândălit substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tândălit
  • tândălitul
  • tândălitu‑
plural
  • tândălite
  • tândălitele
genitiv-dativ singular
  • tândălit
  • tândălitului
plural
  • tândălite
  • tândălitelor
vocativ singular
plural
Intrare: tândăli
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tândăli
  • tândălire
  • tândălit
  • tândălitu‑
  • tândălind
  • tândălindu‑
singular plural
  • tândălește
  • tândăliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tândălesc
(să)
  • tândălesc
  • tândăleam
  • tândălii
  • tândălisem
a II-a (tu)
  • tândălești
(să)
  • tândălești
  • tândăleai
  • tândăliși
  • tândăliseși
a III-a (el, ea)
  • tândălește
(să)
  • tândălească
  • tândălea
  • tândăli
  • tândălise
plural I (noi)
  • tândălim
(să)
  • tândălim
  • tândăleam
  • tândălirăm
  • tândăliserăm
  • tândălisem
a II-a (voi)
  • tândăliți
(să)
  • tândăliți
  • tândăleați
  • tândălirăți
  • tândăliserăți
  • tândăliseți
a III-a (ei, ele)
  • tândălesc
(să)
  • tândălească
  • tândăleau
  • tândăli
  • tândăliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tândălit

  • 1. expresie Pe tândălite = pe încetul, cu migală.
    exemple
    • O luase așa în glumă, pe tîndălite, ca să-și petreacă timpul, și din glumă-n glumă el s-a pomenit în cele din urmă într-o încurcătură, din care nu mai putea să iasă. SLAVICI, O. II 49.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi tândăli
    surse: DLRM

tândăli

  • 1. A-și pierde vremea umblând de colo până colo fără rost; a lucra încet, fără spor, alene.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: migăli mocăi attach_file 3 exemple
    exemple
    • Iarna, cît tîndălea pe-acasă, nu era omul de-aici, din pădure. AGÎRBICEANU, S. P. 19.
      surse: DLRLC
    • Așa să vă brodiți treburile ca să nu tîndăliți prea mult cu datul colacilor. DAN, U. 89.
      surse: DLRLC
    • Înainte de-amiazi tîndăli primprejurul conacului. REBREANU, R. I 91.
      surse: DLRLC

etimologie: