14 definiții pentru swing sving suing


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SWING, swinguri, s. n. 1. Lovitură laterală dată la box cu brațul ușor arcuit. 2. Numele unui dans modern, cu ritm și mișcări rapide; melodie după care se execută acest dans. ♦ Manieră de executare a muzicii de jazz, caracterizată printr-o mare suplețe, prin sincope, ritm legănat etc. [Pr.: sŭing] – Din engl., fr. swing.

SWING, swinguri, s. n. 1. Lovitură laterală dată la box cu brațul ușor arcuit. 2. Numele unui dans modern, cu ritm și mișcări rapide; melodie după care se execută acest dans. ♦ Manieră de execuție a muzicii de jaz, caracterizată printr-o mare suplețe, prin sincope, ritm legănat etc. [Pr.: sŭing] – Din fr., engl. swing.

SWING [SUING] s. n. 1. (box) lovitură dată lateral prin pendularea brațului. 2. dans modern cu ritm și mișcări repezi; melodia corespunzătoare. 3. (jaz) stil de interpretare caracterizat prin sincope, accente imperceptibile, ritm legănat etc. (< engl., fr. swing)

SVING s. n. Numele unui dans modern, cu ritm și mișcări repezi.

SVING2 s. n. Numele unui dans modern, cu ritm și mișcări repezi; melodia după care se execută acest dans. – Fr. swing (< engl.).

SVING1 s. n. (Box) Lovitură dată lateral. – Fr. swing (< engl.).

SVING s.n. 1. Lovitură la box dată lateral prin pendularea brațului. 2. Dans modern cu ritm și mișcări repezi; melodia acestui dans. 3. Stil de interpretare a muzicii de jaz, caracterizat prin sincope, accente imperceptibile, ritm legănat etc. [Pl. -guri, scris și swing, var. suing s.n. / < engl., fr. swing].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

swing (angl.) [pron. sŭing] s. n., pl. swínguri


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

swing ([swiŋ] „legănare”) (JAZZ), factor de natură emoțională care rezultă din relația emisiune-percepție dintre muzician și auditor, ca urmare a manierei specifice de tratare a timpului (1, 2) muzical. Element vital al muzicii de jazz*, s. este acea calitate a execuției care produce auditoriului o continuă și imperioasă tentativă de a concilia dualitatea existentă dintre timpii melodiei (melodia având în permanență o doză de libertate ritmică) cu timpii riguroși egali ai pulsației ritmului de bază (v. și tempo rubato). Este efectul subiectiv rezultat din repetarea continuă a unor scurte stări de tensiune urmate imediat de stări de detență. Un muzician ce cântă cu s. rămâne pe alocuri aproape imperceptibil în urmă față de ritmul piesei, fără a depune vreun efort pentru aceasta, ci, din contră, cântând cu o perfectă siguranță și o totală decontractare. S. depinde de interpret, de stiluri* și epoci, fiind condiționat de preciziunea atacului (1), accentuarea contratimpilor*, iar, pentru instr. melodice, și de inflexiuni (2), intonație (I, 2) și frazare (2); pentru execuția vocală, s. depinde și de felul în care cântărețul își plasează silabele în timp. S. este întotdeauna întreținut, exaltat, adus la paroxism prin execuția dinamizatoare a secției ritmice.

swing stile ([swiŋ stail] „stilul swing”), termen ce desemnează în S.U.A. (după anul 1935) stilul* principal de execuție al jazzului*, în special în orchestrele mari, opus celui al muzicii Dixieland*.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

SWING (< cuv. engl.) s. n. 1. Lovitură laterală, dată la box, cu brațul ușor arcuit. 2. Dans modern cu ritm binar și mișcare rapidă; melodia corespunzătoare acestui dans. 3. Curent ritmic propriu jazzului, caracterizat prin o anume construcție a frazei, o distribuție tipică a accentelor și caracterul viu și relaxat al muzicii. Se manifestă în toate perioadele jazzului.

Intrare: swing
  • pronunție: sŭing
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • swing
  • swingul
  • swingu‑
plural
  • swinguri
  • swingurile
genitiv-dativ singular
  • swing
  • swingului
plural
  • swinguri
  • swingurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sving
  • svingul
  • svingu‑
plural
  • svinguri
  • svingurile
genitiv-dativ singular
  • sving
  • svingului
plural
  • svinguri
  • svingurilor
vocativ singular
plural
suing
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • suing
  • suingul
  • suingu‑
plural
  • suinguri
  • suingurile
genitiv-dativ singular
  • suing
  • suingului
plural
  • suinguri
  • suingurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

swing sving suing

  • 1. Lovitură laterală dată la box cu brațul ușor arcuit.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM MDN '00
  • 2. Numele unui dans modern, cu ritm și mișcări rapide; melodie după care se execută acest dans.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00
    • 2.1. Manieră de execuție a muzicii de jazz, caracterizată printr-o mare suplețe, prin sincope, ritm legănat etc.
      surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00

etimologie: