SUZERANITÁTE, suzeranități, s. f. Dreptul suzeranului asupra seniorilor vasali. ♦ Dreptul unui stat asupra altui stat care are guvern propriu, dar nu are autonomie completă. – Din fr. suzeraineté.

SUZERANITÁTE, suzeranități, s. f. Dreptul suzeranului asupra seniorilor vasali. ♦ Dreptul unui stat asupra altui stat care are guvern propriu, dar nu are autonomie completă. – Din fr. suzeraineté.^[1]

SUZERANITÁTE, suzeranități, s. f. Dreptul seniorului suzeran asupra seniorilor vasali. ♦ Dreptul unui stat asupra altui stat, care are guvern propriu, dar nu are autonomie completă; dependență politică. Cîtă vreme Moldova a fost independentă, armata ei a înflorit; iar după ce a căzut sub suzeranitatea turcilor, domnii, nemaiavînd trebuință să țină atiția oameni cu leafă, au lăsat nu numai să cază cetele ostașilor din vitejia lor cea veche, dar încă au scăzut și numărul lor. BĂLCESCU, O. I 123.

SUZERANITÁTE s.f. Drept al seniorului feudal suzeran asupra vasalilor săi. ♦ Drept de stăpânire al unui stat față de alt stat care, deși are un guvern propriu, nu are autonomie completă. [Cf. fr. suzeraineté].

SUZERANITÁTE s. f. 1. drept al suzeranului asupra vasalilor săi. 2. drept al unui stat asupra altuia, care, deși are un guvern propriu, nu are autonomie deplină. (< fr. suzeraineté)

SUZERANITÁTE ~ăți f. 1) Drept al suzeranului asupra vasalilor săi. 2) Drept al unui stat suzeran asupra altui stat. [G.-D. suzeranității] /<fr. suzeraineté

suzeranitate f. calitate de suzeran.

*suzeranitáte f. (d. suzeran, fr. suzeraineté). Calitatea de a fi suzeran: a fi supt suzeranitatea cuĭva (a fi supus).

!suzeranitáte s. f., g.-d. art. suzeranitắții; pl. suzeranitắți

suzeranitáte s. f., g.-d. art. suzeranității; pl. suzeranități

Suzeranitate ≠ vasalitate