2 intrări
22 de definiții

Explicative DEX

SUTURA, suturez, vb. I. Tranz. (Med.) A face o sutură (2). – Din fr. suturer.

sutura vt [At: DL / Pzi: ~rez / E: fr suturer] (Med) A face o sutură (2).

SUTURA, suturez, vb. I. Tranz. (Med.) A face o sutură (2). – Din fr. suturer.

SUTURA, suturez, vb. I. Tranz. (Chirurgie) A face o sutură.

SUTURA vb. I. tr. A face o sutură (1). [< fr. suturer].

SUTURA vb. tr. a face o sutură (1). (< fr. suturer)

A SUTURA ~ez tranz. med. (răni, țesuturi, organe) A coase cu fire de ață, reunind marginile; a uni printr-o sutură. /<fr. suturer

SUTURĂ, suturi, s. f. 1. (Anat.) Tip de articulație în care oasele sunt fixe. 2. (Med.) Cusătură folosită în chirurgie pentru a reuni marginile unei plăgi, extremitățile unui tendon sau ale unui nerv tăiat, fragmentele unui os fracturat etc. – Din fr. suture.

sutură sf [At: ANTONESCU, D. / Pl: ~ri / E: fr suture] 1 (Atm) Tip de articulație în care oasele sunt fixe. 2 (Med) Intervenție chirurgicală prin care diferite țesuturi sau (părți de) sunt cusute unul de altul. 3 (Bot) Linia după care se operează joncțiunea și separația valvelor în fructe.

SUTURĂ, suturi, s. f. 1. (Anat.) Tip de articulație în care oasele sunt fixe. 2. (Med.) Cusătură folosită în chirurgie pentru a reuni marginile unei plăgi, extremitățile unui tendon sau ale unui nerv tăiat, fragmentele unui os fracturat etc. – Din fr. suture.

SUTURĂ, suturi, s. f. 1. (Chirurgie) Cusătura celor două buze ale unei plăgi. Unul din acești iepuri moare după a treia zi, din cauză că i s-a desfăcut sutura. BABEȘ, O. A. I 224. 2. (Anat.) Articulație imobilă a unora dintre oasele craniului.

SUTURĂ s.f. 1. (Med.) Cusătura celor două buze ale unei răni. 2. (Anat.) Articulație fixă a oaselor late ale craniului. [< fr. suture, cf. lat. sutura].

SUTURĂ s. f. 1. cusătura celor două buze ale unei răni. 2. articulație fixă a oaselor (craniului) printr-un sistem de dinți. 3. linie de concreștere între carpelele unui pistil sau de dehiscență a fructelor uscate. 4. liniile de inserție a pereților transversali pe pereții cochiliei la amoniți, nautil etc. (< fr. suture)

SUTURĂ ~i f. 1) Cusătură care unește țesuturile lezate accidental sau în cursul unei operații. 2) Intervenție chirurgicală de efectuare a unei asemenea cusături. 3) Tip de articulație fixă a unor oase. ~ craniană. /<fr. suture

sutură f. Anat. încheietura oaselor craniului.

*sutúră f., pl. ĭ (lat. sutúra. V. cusutură). Anat. Cusutura uneĭ rănĭ. încheĭetura dantelată a oaselor craniuluĭ. Bot. Linia după care se operează juncțiunea și separațiunea valvelor în fructe.

Ortografice DOOM

sutura (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. suturez, 3 suturează; conj. prez. 1 sg. să suturez, 3 să sutureze

sutura (a ~) vb., ind. prez. 3 suturează

sutura vb., ind. prez. 1 sg. suturez, 3 sg. și pl. suturează

sutură s. f., g.-d. art. suturii; pl. suturi

sutură s. f., g.-d. art. suturii; pl. suturi

sutură s. f., g.-d. art. suturii; pl. suturi

Intrare: sutura
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sutura
  • suturare
  • suturat
  • suturatu‑
  • suturând
  • suturându‑
singular plural
  • suturează
  • suturați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • suturez
(să)
  • suturez
  • suturam
  • suturai
  • suturasem
a II-a (tu)
  • suturezi
(să)
  • suturezi
  • suturai
  • suturași
  • suturaseși
a III-a (el, ea)
  • suturează
(să)
  • sutureze
  • sutura
  • sutură
  • suturase
plural I (noi)
  • suturăm
(să)
  • suturăm
  • suturam
  • suturarăm
  • suturaserăm
  • suturasem
a II-a (voi)
  • suturați
(să)
  • suturați
  • suturați
  • suturarăți
  • suturaserăți
  • suturaseți
a III-a (ei, ele)
  • suturează
(să)
  • sutureze
  • suturau
  • suturară
  • suturaseră
Intrare: sutură
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sutură
  • sutura
plural
  • suturi
  • suturile
genitiv-dativ singular
  • suturi
  • suturii
plural
  • suturi
  • suturilor
vocativ singular —
plural —
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sutura, suturezverb

etimologie:

sutură, suturisubstantiv feminin

  • 1. anatomie Tip de articulație în care oasele sunt fixe. DEX '09 DEX '98
    • diferențiere Articulație imobilă a unora dintre oasele craniului. DLRLC DN
  • 2. medicină Cusătură folosită în chirurgie pentru a reuni marginile unei plăgi, extremitățile unui tendon sau ale unui nerv tăiat, fragmentele unui os fracturat etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Unul din acești iepuri moare după a treia zi, din cauză că i s-a desfăcut sutura. BABEȘ, O. A. I 224. DLRLC
  • 3. Linie de concreștere între carpelele unui pistil sau de dehiscență a fructelor uscate. MDN '00
  • 4. Liniile de inserție a pereților transversali pe pereții cochiliei la amoniți, nautil etc. MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.