2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SUTURÁ, suturez, vb. I. Tranz. (Med.) A face o sutură (2). – Din fr. suturer.

SUTURÁ, suturez, vb. I. Tranz. (Med.) A face o sutură (2). – Din fr. suturer.

SUTURÁ, suturez, vb. I. Tranz. (Chirurgie) A face o sutură.

SUTURÁ vb. I. tr. A face o sutură (1). [< fr. suturer].

SUTURÁ vb. tr. a face o sutură (1). (< fr. suturer)

A SUTURÁ ~éz tranz. med. (răni, țesuturi, organe) A coase cu fire de ață, reunind marginile; a uni printr-o sutură. /<fr. suturer

SUTÚRĂ, suturi, s. f. 1. (Anat.) Tip de articulație în care oasele sunt fixe. 2. (Med.) Cusătură folosită în chirurgie pentru a reuni marginile unei plăgi, extremitățile unui tendon sau ale unui nerv tăiat, fragmentele unui os fracturat etc. – Din fr. suture.

SUTÚRĂ, suturi, s. f. 1. (Anat.) Tip de articulație în care oasele sunt fixe. 2. (Med.) Cusătură folosită în chirurgie pentru a reuni marginile unei plăgi, extremitățile unui tendon sau ale unui nerv tăiat, fragmentele unui os fracturat etc. – Din fr. suture.

SUTÚRĂ, suturi, s. f. 1. (Chirurgie) Cusătura celor două buze ale unei plăgi. Unul din acești iepuri moare după a treia zi, din cauză că i s-a desfăcut sutura. BABEȘ, O. A. I 224. 2. (Anat.) Articulație imobilă a unora dintre oasele craniului.

SUTÚRĂ s.f. 1. (Med.) Cusătura celor două buze ale unei răni. 2. (Anat.) Articulație fixă a oaselor late ale craniului. [< fr. suture, cf. lat. sutura].

SUTÚRĂ s. f. 1. cusătura celor două buze ale unei răni. 2. articulație fixă a oaselor (craniului) printr-un sistem de dinți. 3. linie de concreștere între carpelele unui pistil sau de dehiscență a fructelor uscate. 4. liniile de inserție a pereților transversali pe pereții cochiliei la amoniți, nautil etc. (< fr. suture)

SUTÚRĂ ~i f. 1) Cusătură care unește țesuturile lezate accidental sau în cursul unei operații. 2) Intervenție chirurgicală de efectuare a unei asemenea cusături. 3) Tip de articulație fixă a unor oase. ~ craniană. /<fr. suture

sutură f. Anat. încheietura oaselor craniului.

*sutúră f., pl. ĭ (lat. sutúra. V. cusutură). Anat. Cusutura uneĭ rănĭ. încheĭetura dantelată a oaselor craniuluĭ. Bot. Linia după care se operează juncțiunea și separațiunea valvelor în fructe.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

suturá (a ~) vb., ind. prez. 3 sutureáză

suturá vb., ind. prez. 1 sg. suturéz, 3 sg. și pl. sutureáză

sutúră s. f., g.-d. art. sutúrii; pl. sutúri

sutúră s. f., g.-d. art. sutúrii; pl. sutúri

Intrare: sutura
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sutura
  • suturare
  • suturat
  • suturatu‑
  • suturând
  • suturându‑
singular plural
  • suturea
  • suturați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • suturez
(să)
  • suturez
  • suturam
  • suturai
  • suturasem
a II-a (tu)
  • suturezi
(să)
  • suturezi
  • suturai
  • suturași
  • suturaseși
a III-a (el, ea)
  • suturea
(să)
  • sutureze
  • sutura
  • sutură
  • suturase
plural I (noi)
  • suturăm
(să)
  • suturăm
  • suturam
  • suturarăm
  • suturaserăm
  • suturasem
a II-a (voi)
  • suturați
(să)
  • suturați
  • suturați
  • suturarăți
  • suturaserăți
  • suturaseți
a III-a (ei, ele)
  • suturea
(să)
  • sutureze
  • suturau
  • sutura
  • suturaseră
Intrare: sutură
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sutu
  • sutura
plural
  • suturi
  • suturile
genitiv-dativ singular
  • suturi
  • suturii
plural
  • suturi
  • suturilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)