2 intrări
22 de definiții

Explicative DEX

SUTAȘ, sutași, s. m. 1. (În Antichitate, mai ales la romani) Comandant peste o sută de ostași; centurion. 2. (În sec. XVII, în Țara Românească) Membru al unei bresle fiscale care plătea, singur sau împreună cu alții, o dare anuală de o sută de galbeni. – Sută + suf. -aș.

ȘUTA, șutez, vb. I. Tranz. A lovi (puternic) mingea cu piciorul, cu mâna, cu capul sau cu un instrument (la unele jocuri sportive); a da, a trage un șut2. – Din fr. shooter.

sutaș1 sm [At: COD. VOR2. 22v/7 / Pl: ~i / E: sută + -aș] 1 Căpetenie militară (romană) care comanda în trecut o unitate de 100 de soldați Si: hotnog (2), (ltî) centurion, (trm) bulucbașă (1), iuzbașă, (îvr) sotnic, sutar. 2 Membru al unei bresle fiscale din Țara Românească, care plătea, singur sau împreună cu alți vistiernici, o dare anuală de o sută de galbeni.

șuta vi [At: IORDAN, STIL. 373 / S și: shota / Pzi: ~tez / E: fr shooter] A lansa mingea printr-o lovitură (cu piciorul, cu mâna, cu capul sau cu un instrument special), la unele jocuri sportive.

SUTAȘ, sutași, s. m. 1. (În antichitate, mai ales la romani) Comandant peste o sută de ostași; centurion. 2. (În sec. XVII, în Țara Românească) Membru al unei bresle fiscale care plătea, singur sau împreună cu alții, o dare anuală de o sută de galbeni. – Sută + suf. -aș.

ȘUTA, șutez, vb. I. Tranz. A lovi (puternic) mingea cu piciorul, cu mâna, cu capul sau cu un instrument (la unele jocuri sportive); a da, a trage un șut2. – Din fr. shooter.

SUTAȘ, șutași, s. m. (În vechea organizare militară a țării) Comandant peste o sută de ostași. V. bulucbașă, hotnog. Era o femeie frumoasă și avea prietin pe un sutaș împărătesc, care îi era drag tare. SADOVEANU, D. P. 50. Că hîr, că mîr, bietul băiat nu se lăsa; «ba că nu merg, ba că n-am furat nimic, păcatele inele», n-avu ce face; mă rog, vrei nu vrei, ai d-a face cu sutașii crăiești, trebuie să te supui. DELAVRANCEA, S. 100. Armata romînească de la început s-a împărțit în cete de 1000 oameni, supt un căpitan. Fiecare ceată se subîmpărțea în zece centurii supt un sutaș. BĂLCESCU, O. I 12.

ȘUTA, șutez, vb. I. Tranz. (Folosit și absolut) A lovi mingea cu piciorul (la fotbal, la rugbi etc.).

ȘUTA vb. I. intr. A lovi tare mingea cu piciorul; a trage un șut. [Cf. fr. shooter, engl. shoot].

ȘUTA vb. intr. (sport) a lovi, a arunca cu putere mingea către poarta adversă; a trage un șut. (< fr. shooter)

A ȘUTA ~ez tranz. (la unele jocuri sportive) A trage un șut în direcția porții. /<fr. shooter

sutaș m. mai mare peste o sută.

sutáș m. (d. sută, p. a. traduce latinu centurio din Evanghelie. V. sotnic). Vechĭ. Maĭ mare peste o sută, căpitan.

Ortografice DOOM

sutaș s. m., pl. sutași

șuta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. șutez, 3 șutează; conj. prez. 1 sg. să șutez, 3 să șuteze

sutaș s. m., pl. sutași

șuta (a ~) vb., ind. prez. 3 șutează

sutaș s. m., pl. sutași

șuta vb., ind. prez. 1 sg. șutez, 3 sg. și pl. șutează

Argou

a șuta în plopi expr. (glum. – în fotbal) a trimite mingea cu mult peste poartă.

Sinonime

SUTAȘ s. (IST., MIL.) 1. v. centurion. 2. hotnog, iuzbașă, sotnic. (~ul comanda în Moldova o sută de ostași.)

SUTAȘ s. (IST., MIL.) 1. centurion, (înv.) sătnic. (~ în armata romană.) 2. hotnog, iuzbașă, sotnic. (~ comanda în Moldova o sută de ostași.)

Intrare: sutaș
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sutaș
  • sutașul
  • sutașu‑
plural
  • sutași
  • sutașii
genitiv-dativ singular
  • sutaș
  • sutașului
plural
  • sutași
  • sutașilor
vocativ singular
  • sutașule
  • sutașe
plural
  • sutașilor
Intrare: șuta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șuta
  • șutare
  • șutat
  • șutatu‑
  • șutând
  • șutându‑
singular plural
  • șutează
  • șutați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șutez
(să)
  • șutez
  • șutam
  • șutai
  • șutasem
a II-a (tu)
  • șutezi
(să)
  • șutezi
  • șutai
  • șutași
  • șutaseși
a III-a (el, ea)
  • șutează
(să)
  • șuteze
  • șuta
  • șută
  • șutase
plural I (noi)
  • șutăm
(să)
  • șutăm
  • șutam
  • șutarăm
  • șutaserăm
  • șutasem
a II-a (voi)
  • șutați
(să)
  • șutați
  • șutați
  • șutarăți
  • șutaserăți
  • șutaseți
a III-a (ei, ele)
  • șutează
(să)
  • șuteze
  • șutau
  • șutară
  • șutaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sutaș, sutașisubstantiv masculin

  • 1. în Antichitate (Mai ales la romani) Comandant peste o sută de ostași. DEX '09 DLRLC
    sinonime: centurion
    • format_quote Era o femeie frumoasă și avea prietin pe un sutaș împărătesc, care îi era drag tare. SADOVEANU, D. P. 50. DLRLC
    • format_quote Că hîr, că mîr, bietul băiat nu se lăsa; «ba că nu merg, ba că n-am furat nimic, păcatele inele», n-avu ce face; mă rog, vrei nu vrei, ai d-a face cu sutașii crăiești, trebuie să te supui. DELAVRANCEA, S. 100. DLRLC
    • format_quote Armata romînească de la început s-a împărțit în cete de 1000 oameni, supt un căpitan. Fiecare ceată se subîmpărțea în zece centurii supt un sutaș. BĂLCESCU, O. I 12. DLRLC
  • 2. Țara Românească (În secolul XVII) Membru al unei bresle fiscale care plătea, singur sau împreună cu alții, o dare anuală de o sută de galbeni. DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • Sută + -aș. DEX '98 DEX '09

șuta, șutezverb

  • 1. A lovi (puternic) mingea cu piciorul, cu mâna, cu capul sau cu un instrument (la unele jocuri sportive); a da, a trage un șut (1.). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: da trage
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.