opțiuni
  • info
3 intrări
25 de definiții

Explicative DEX

SUTAR, sutare, s. n. (Înv. și fam.) Bancnotă de o sută de lei. [Pl. și: (m.) sutari] – Sută + suf. -ar.

ȘUTA, șutez, vb. I. Tranz. A lovi (puternic) mingea cu piciorul, cu mâna, cu capul sau cu un instrument (la unele jocuri sportive); a da, a trage un șut2. – Din fr. shooter.

ȘUTA, șutez, vb. I. Tranz. A lovi (puternic) mingea cu piciorul, cu mâna, cu capul sau cu un instrument (la unele jocuri sportive); a da, a trage un șut2. – Din fr. shooter.

ȘUTARE, șutări, s. f. Acțiunea de a șuta și rezultatul ei; șutat. – V. șuta.

ȘUTARE, șutări, s. f. Acțiunea de a șuta și rezultatul ei; șutat. – V. șuta.

sutar [At: 1574 TETRAEV., 211 / Pl: ~i sm,~e sn / E: sută + -ar] 1 sm (Îvr) Sutaș1. 2-3 snm (Fam) Sută (1, 13).

șuta vi [At: IORDAN, STIL. 373 / S și: shota / Pzi: ~tez / E: fr shooter] A lansa mingea printr-o lovitură (cu piciorul, cu mâna, cu capul sau cu un instrument special), la unele jocuri sportive.

șutare sf [At: DEX / Pl: ~tări / E: șuta] Lansare a mingii printr-o lovitură (cu piciorul, cu mâna, cu capul sau cu un instrument special), la diferite jocuri sportive Si: șutat.

SUTAR, sutare, s. n. (Fam.) Bancnotă de o sută de lei. [Pl. și: (m.) sutari] – Sută + suf. -ar.

SUTAR, sutare, s. n. (Familiar) Hîrtie-monedă de o sută de lei. Vasile se uită în zare la prima hîrtie. Un sutar. DUMITRIU, N. 232. Știe tot satu că ai mai mulți copchii... decît sutare la tejghea. C. PETRESCU, R. DR. 133. – Pl. și: (m.) sutari.

ȘUTA, șutez, vb. I. Tranz. (Folosit și absolut) A lovi mingea cu piciorul (la fotbal, la rugbi etc.).

ȘUTA vb. I. intr. A lovi tare mingea cu piciorul; a trage un șut. [Cf. fr. shooter, engl. shoot].

ȘUTA vb. intr. (sport) a lovi, a arunca cu putere mingea către poarta adversă; a trage un șut. (< fr. shooter)

SUTAR ~i n. Bancnotă de o sută de lei. /sută + suf. ~ar[1]

  1. Înadvertență evidentă între forma de plural și genul indicat. — gall

A ȘUTA ~ez tranz. (la unele jocuri sportive) A trage un șut în direcția porții. /<fr. shooter

Ortografice DOOM

sutar (înv., fam.) s. n., pl. sutare

șuta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. șutez, 3 șutează; conj. prez. 1 sg. să șutez, 3 să șuteze

șutare s. f., g.-d. art. șutării; pl. șutări

sutar (înv., fam.) s. n., pl. sutare

șuta (a ~) vb., ind. prez. 3 șutează

șutare s. f., g.-d. art. șutării; pl. șutări

sutar s. n., pl. sutare

șuta vb., ind. prez. 1 sg. șutez, 3 sg. și pl. șutează

șutare s. f., g.-d. art. șutării; pl. șutări

Argou

a șuta în plopi expr. (glum. – în fotbal) a trimite mingea cu mult peste poartă.

Sinonime

SUTAR s. v. sută.

sutar s. v. SUTĂ.

Intrare: sutar (pl. -e)
sutar1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sutar
  • sutarul
  • sutaru‑
plural
  • sutare
  • sutarele
genitiv-dativ singular
  • sutar
  • sutarului
plural
  • sutare
  • sutarelor
vocativ singular —
plural —
sutar2 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sutar
  • sutarul
  • sutaru‑
plural
  • sutari
  • sutarii
genitiv-dativ singular
  • sutar
  • sutarului
plural
  • sutari
  • sutarilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: șuta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șuta
  • șutare
  • șutat
  • șutatu‑
  • șutând
  • șutându‑
 singular plural
  • șutează
  • șutați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șutez
 (să)
  • șutez
  • șutam
  • șutai
  • șutasem
a II-a (tu)
  • șutezi
 (să)
  • șutezi
  • șutai
  • șutași
  • șutaseși
a III-a (el, ea)
  • șutează
 (să)
  • șuteze
  • șuta
  • șută
  • șutase
plural I (noi)
  • șutăm
 (să)
  • șutăm
  • șutam
  • șutarăm
  • șutaserăm
  • șutasem
a II-a (voi)
  • șutați
 (să)
  • șutați
  • șutați
  • șutarăți
  • șutaserăți
  • șutaseți
a III-a (ei, ele)
  • șutează
 (să)
  • șuteze
  • șutau
  • șutară
  • șutaseră
Intrare: șutare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șutare
  • șutarea
plural
  • șutări
  • șutările
genitiv-dativ singular
  • șutări
  • șutării
plural
  • șutări
  • șutărilor
vocativ singular —
plural —
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sutar, sutaresubstantiv neutru

  • 1. învechit familiar Bancnotă (sau monedă) de o sută de lei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: sută
    • format_quote Vasile se uită în zare la prima hîrtie. Un sutar. DUMITRIU, N. 232.x DLRLC
    • format_quote Știe tot satu că ai mai mulți copchii... decît sutare la tejghea. C. PETRESCU, R. DR. 133. DLRLC
etimologie:
  • Sută + -ar. DEX '98 DEX '09

șuta, șutezverb

  • 1. A lovi (puternic) mingea cu piciorul, cu mâna, cu capul sau cu un instrument (la unele jocuri sportive); a da, a trage un șut (1.). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: da trage
etimologie:

șutare, șutărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a șuta și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98
    sinonime: șutat
etimologie:
  • vezi șuta DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.