susui sn vz sâsâiac

săsiac sn vz sâsâiac

săsiag^[1] sn vz sâsâiac

sâsaiac sn vz sâsâiac

sâsâiac sn [At: KLEIN, D. 184 / V: ~sai~, ~săsăiag, săsiac, ~ă sf, ~siac, siac, sisiac, sisilac, susâ~, sus~, susiac, susuiac / Pl: ~iece / E: ucr сусик] 1 (Reg) Construcție făcută din scânduri sau nuiele împletite, pentru depozitarea cerealelor, mai ales a porumbului Si: (reg) sâsi¹ Vz hambar. 2 (Mar) Ladă în care se strânge uiumul la moară.

sâsâiacă sf vz sâsiac^[1]

sâsiac sn vz sâsâiac^[1] corectat(ă)

siac² sn vz sâsâiac corectat(ă)

sisiac sn vz sâsâiac

sisilac sn vz sâsâiac

susâiac sn vz sâsâiac

susiac sn vz sâsâiac

susî sn vz sâsâiac

susuiac sn vz sâsâiac

șușăi v vz șușui²

șușui² [At: VALIAN, V. / V: (reg) ~șăi / Pzi: ~esc, șușui / E: fo] (Reg) 1 vi (D. frunze, vânt, ape etc.) A șopoti (3). 2 vt (C. i. copii mici) A șâșâi (2). 3-4 vti A șopti (1-2). 5 vt A șopti (3).

țâțâiag^[1] sn vz sâsâiac^[2] corectat(ă)

țuțuiag sn vz țâțâiag

SÎSÎIAC, sîsîiace, s. n. Un fel de hambar pentru păstrarea cerealelor, în special a porumbului, construit din scînduri sau din nuiele împletite. Sîsîiac pentru păpușoi, hambare pentru grîu și cîte alte lucruri de gospodărie, făcute de mîna lui Chirică, cît ai bate din palme! CREANGĂ, P. 153.

ȘOȘOI¹ vb. IV v. șușui.

ȘUȘUI, șușui, vb. IV. Intranz. 1. (Despre vînt, frunze, copaci) A foșni. După cum șușuia vîntul în brazi și se alina, se cunoștea că înserarea va veni cu liniște. SADOVEANU, F. J. 537. Pădurea de brad începu să șușuie. id. V. F. 141. 2. A vorbi în șoaptă; a șopti. – Variantă: (2) soșoi vb. IV.

SÂSÂIAC ~ce n. reg. Construcție cu pereții împletiți din nuiele sau din scânduri bătute rar, în care se păstrează știuleții de porumb; pătul; porumbar; coșar; leasă. [Sil. sâ-sâ-iac] /<ucr. susik, ung. szuszák

A ȘUȘUI șușui 1. tranz. 1) fam. A comunica cu voce înceată (ca să nu audă alții); a sufla. 2) reg. (prunci) A liniști prin repetarea sunetului „ș”. 2. intranz. A vorbi în șoaptă. [Și șușuiesc] /Onomat.

sâsiac n. Mold. pătul de porumb: sâsiac pentru popușoiu CR. [Rus. SUSĬOKŬ, coș de ovăz].

șușuì v. a șopti: frunzele șușuiau. [Onomatopee].

sîsîĭác n., pl. ĭece (rus. susĭek, ladă de făină, d. vsl. sonsiek, cisternă; pol. sasiek, samsiek; ung. suszák și szuszek). Ban. Trans. Nord. Coșar de nuĭele, leasă de ținut știuletĭ de popușoĭ. Maram. Lada în care moraru aduna vama moriĭ. – În Trans. și susîŭ, pl. ĭe. V. hambar.

șúșuĭ și -ĭésc, a -í v. intr. (imit. d. șu-șu-șu, foșnetu frunzelor bătute de vînt ș. a.; ung. susogni, a foșni, a șopti, bg. šušny, șoptesc. V. șoșăĭ, sîsîĭ). Rar. Foșnesc, fîșîĭ: frunzele șușuĭaŭ (Lit.). Șoptesc, vorbesc în șoaptă (Lit.). V. tr. Sîsîĭ, liniștesc un prunc legănîndu-l în brațe și pronunțînd încet și repetat sunetu ș: mama șușuĭa copilu.

sâsâiac (reg.) s. n., pl. sâsâiace

șușui (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. șușui, 3 șușuie, imperf. 1 șușuiam; conj. prez. 1 și 2 sg. să șușui, 3 să șușuie

sâsâiac (reg.) s. n., pl. sâsâiace

șușui (a ~) vb., ind. prez. 3 șușuie, imperf. 3 sg. șușuia; conj. prez. 3 să șușuie

sâsâiac s. n., pl. sâsâiace

șușui vb., ind. și conj. prez. 1 sg. șușui/șușuiesc, imperf. 3 sg. șușuia

ȘUȘUI vb. v. clipoci, murmura, suna, susura, șopoti, șopti, șușoti.

ȘUȘUI vb. v. foșni.

ȘUȘUI vb. a fîșîi, a foșni, a suna, a susura, a șopoti, a șopti, a șușoti, (rar) a sîsîi, (Mold. și Bucov.) a fălălăi, (Mold. și Transilv.) a pîrîi, (prin Transilv.) a șușora, (înv.) a prîsni. (Frunzele ~.)

șușui vb. v. CLIPOCI. MURMURA. SUNA. SUSURA. ȘOPOTI. ȘOPTI. ȘUȘOTI.

sîsîiac (-iece), s. n. – (Mold., Trans.) Hambar, pătul de formă circulară. – Var. sisiac(ă), săsiac. Sl. sąsĕkŭ (Byhan 332; Tiktin; Conev 80), cf. bg. săsĕk, rut. susik, mag. szuszák. Este dubletul lui susai, s. n. (Trans., hambar), din mag. szuszák (Candrea), sau al lui susei, formă înv. atestată, cu schimb. de suf.

sâsâiac, sâsâiece, s.n. (reg.) 1. un fel de hambar construit din scânduri sau din nuiele împletite și folosit pentru păstrarea cerealelor; sâsâi; pătul de porumb. 2. ladă în care se strânge uiumul la moară.

sâsâiac, sâsâiece, s.n. – (reg.) Ladă pentru depozitarea produselor cerealiere pentru consum și pentru semințe; se ține în cămara casei sau în clădiri separate în cadrul gospodăriei (Șainelic, 1986: 29). – Din ucr. susik (Scriban, DER, DEX, MDA), rus. susek „ladă de faină”, magh. szuszék (Scriban, DER, DEX); din sl. sasĕkŭ (Tiktin, Conev, cf. DER).

sâsâiac, sâsâiece, s.n. – Ladă pentru depozitarea produselor cerealiere pentru consum și pentru semințe; se ține în cămara casei sau în clădiri separate în cadrul gospodăriei (Șainelic 1986: 29). – Din sl. sasĕkŭ, cf. ucr. susik, magh. szuszék (DER).