SUZERAN, -Ă, suzerani, -e, s. m., adj. 1. S. m. (În Evul Mediu) Mare senior de care depindeau alți seniori, ca urmare a relațiilor de suzeranitate. 2. Adj. (Despre state) Care exercita autoritatea asupra unui stat mai slab, amestecându-se în politica internă a acestuia și impunându-i anumite obligații politice și financiare. – Din fr. suzerain.

suzeran, ~ă [At: AR (1829) 39¹/47 / V: (îvr) ~ren, suseren smf, a / Pl: ~i, ~e / E: fr suzerain] 1 sm (În evul mediu) Mare senior în raport cu semenii care depindeau de el în temeiul relațiilor de vasalitate Vz suveran² (2). 2 a (D. curți domnești, d. putere etc.) Care se referă la suzeran (1) sau la suzeranitate (1). 3 a Care aparține suzeranului sau suzeranității. 4 a (D. state) Care exercită autoritate asupra unui stat mai slab, impunând politica internă și externă a acestuia și pretinzându-i anumite obligații.

SUZERAN, -Ă, suzerani, -e, s. m., adj. 1. S. m. (În evul mediu) Mare senior de care depindeau alți seniori, ca urmare a relațiilor de suzeranitate. 2. Adj. (Despre state) Care exercita autoritatea asupra unui stat mai slab, amestecându-se în politica internă a acestuia și impunându-i anumite obligații politice și financiare. – Din fr. suzerain.^[1]

SUZERAN¹, suzerani, s. m. Mare senior în epoca feudală, care poseda latifundii și care dăruia vasalilor părți din feuda sa (creînd astfel raporturi de dependență între sine și vasali).

SUZERAN s.m. Mare senior feudal care poseda o feudă de care depindeau alte feude, socotite ca vasale. // adj. (Despre state, națiuni etc.) Care nu depinde de nimeni, care exercită o autoritate asupra altui stat (vasal), amestecîndu-se în treburile lui interne. [Cf. fr. suzerain].

SUZERAN, -Ă I. s. m. mare senior feudal care poseda o feudă de care depindeau alte feude, socotite ca vasale. II. adj. (despre state, națiuni) care nu depinde de nimeni, care exercită o autoritate asupra altui stat. (< fr. suzerain)

SUZERAN¹ ~i m. (în evul mediu) Latifundiar feudal de care depindeau alți feudali, aflați în raport de vasalitate cu acesta. /<fr. suzerain

suzeran m. cel ce poseda un feud, de care depindeau alte feude.

*suzerán, -ă adj. (fr. suzerain, îld. suserain, derivat d. sus, după modelu luĭ souverain, suveran). Care poseda un féud de care depindeaŭ alte feude: senioru suzeran. Subst. Senior, cel căruĭa se supuneaŭ vasaliĭ.

suseren, ~ă smf, a vz suzeran

suzeren, ~ă smf, a vz suzeran

suzeran (care exercită autoritate, mare senior) adj. m., s. m., pl. suzerani; adj. f. suzerană, pl. suzerane

suzeran adj. m., s. m., pl. suzerani; adj. f. suzerană, pl. suzerane

suzeran s. m., adj. m., pl. suzerani; f. sg. suzerană, pl. suzerane

suzeran.