2 intrări

12 definiții

SUSÁN s. m. 1. Plantă erbacee din țările calde, păroasă, cu frunze mari, dantelate și cu flori galbene, cultivată pentru semințele sale oleaginoase, comestibile (Sesamum indicum).P. restr. Semințele acestei plante, care conțin un ulei comestibil, din care se prepară tahânul sau care se presară pe covrigi. 2. Preparat dulce făcut din zahăr, miere și semințe de susan (1). – Din tc. susam.

SUSÁN s. m. 1. Plantă erbacee din țările calde, păroasă, cu frunze mari, dantelate și cu flori galbene, cultivată pentru semințele sale oleaginoase, comestibile (Sesamum indicum).P. restr. Semințele acestei plante, care conțin un ulei comestibil, din care se prepară tahânul sau care se presară pe covrigi. 2. Preparat dulce făcut din zahăr, miere și semințe de susan (1). – Din tc. susam.

SUSÁN, s. m. 1. Plantă din țările calde, cultivată în Orient pentru semințele sale oleaginoase comestibile (Sesamum indicum); semințele oleaginoase ale plantei, care se consumă presărate pe covrigi și servesc la extragerea unui ulei comestibil sau la prepararea tahînului. Prăvălii îmbălsămate de cafea... și năut cuminte și susan din acela care deschide peșterile cu comori, cînd știi să-i rostești numele. DUMITRIU, N. 265. La stradă, pe o parte a gangului și lipită de fabrică, era simigeria lui Tino Stavros, cu taraba plină, în fiecare amurg, de covrigi cu susan, de brînzoaice rumene și corăbioare proaspete. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 14. 2. Un fel de preparat dulce făcut din zahăr, miere și semințe de susan (1). Te îmbia cu un susan, ca să fie liber să ronțăie și el, fără mustrare de conștiință, două. PAS, Z. I 165. – Variantă.: susám (CARAGIALE, N. S. 122) s. m.

SUSÁN s. 1. (BOT.; Sesamum indicum) (rar) sesam. 2. (pop.) simit. (A mâncat un ~.)

susán (-ni), s. m.1. Plantă cu semințe comestibile (Sesamum indicum). – 2. Sămînța acestei plante. – 3. Preparat dulce pe bază de semințe de susan (1). – Mr. susame. Tc. (arab.) susam (Roesler 603; Șeineanu, II, 331; Lokotsch 1958; Ronzevalle 112), cf. ngr. σουσάμι, σησάμι, alb., bg., sb. susam.

SUSÁN ~i m. 1) Plantă erbacee, cultivată pentru semințele ei oleaginoase, folosite în alimentație și în medicină. 2) Sămânța acestei plante. 3) Preparat culinar obținut din zahăr, miere și semințele acestei plante. /<turc. susam

susan m. 1. gen de plante oleioase originare din Orient, semințele lor se pun pe covrigi și din ele se face un uleiu ce se consumă ca și untdelemnul (Sesamum indicum); 2. prăjitură lunguiață din zahăr sau miere, sare de lămâie, nuci și susan. [Turc. SUSAM].

susán m. ca plantă și n. ca marfă (turc. susam, d. ar. sesem; ngr. susámi, alb. bg. sîrb. susam. Vgr. sésamon, lat. sésamum, vine tot d. ar.). O plantă erbacee originară din India și cultivată în Orient p. semințele eĭ, din care se scoate un uleĭ comestibil foarte bun (sésamum ludicum). Tot din aceste semințe se scoate și tahînu, din care se face halvaŭa. În fine, ele se presară pe covrigĭ. – Și *sezám (după lat. fr.).


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

SUSAN s. 1. (BOT.; Sesamum indicum) (rar) sesam. 2. (pop.) simit. (A mîncat un ~.)

susán, -i, s.m. – Partea de sus a satului; oamenii din zona respectivă. Apelativ frecvent în satele din Maramureșul istoric (Rona de Sus, Vișeu de Sus, Săliștea de Sus). – Din sus „loc mai ridicat sau mai înalt; deasupra” (< lat. susum) + -an.

Șuș/a, -an, -ani v. Susana 2.

Intrare: susan
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • susan
  • susanul
  • susanu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • susan
  • susanului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: Șușan
Șușan nume propriu
nume propriu (I3)
  • Șușan
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)