2 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SUSÁI, susai, s. m. Gen de plante erbacee din familia compozeelor, cu frunze sesile, cu flori galbene, a căror tulpină conține un suc lăptos (Sonchus). – Din ucr. susai.

SUSÁI s. m. Gen de plante erbacee din familia compozeelor, cu frunze sesile, cu flori galbene, a căror tulpină conține un suc lăptos (Sonchus). – Din ucr. susaï.

SUSÁI s. m. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori galbene; crește prin semănături, prin vii și prin tufișuri, unele specii care conțin în tulpină un suc lăptos fiind comestibile (Sonchus arvensis); tîlhărea (2). Lanurile par pătate de sînge, atît e de mare numărul macilor; pe margine și pe răzoare le răspund adevărate covoare galbene de păpădie și susai. CAMIL PETRESCU, O. 266. Prin susai Abia scăpai; Prin urzici, Tot cu bășici. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 398. Frunză verde de susai, Mă-ntorsei iară pe plai. ALECSANDRI, P. P. 257.

SUSÁI m. Plantă erbacee cu tulpina erectă, cărnoasă, și cu frunze lungi, adânc crestate, înfășurate la baza lor în jurul tulpinii, care conține un suc lăptos. /Orig. nec.

susáĭ m., pl. tot așa [rut. rus. susáĭ (Pascu, R. C. 1938, 110]. Cp. și cu rus. susáli, foaĭe de aur). O plantă din familia compuselor (sonchus oleráceus, arvensis ș. a.) Din ĭa se face salată. Susaĭ de pădure, crestățea. V. lăptugă.

susaiu m. plantă lăptoasă ce place vacilor (Sonchus arvensis). [Origină necunoscută].

șușáĭ n., pl. urĭ (cp. cu rus. súša, uscat, pămînt. V. și chișaĭ). Nisip de pe malu rîuluĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!susái s. m., pl. susái, art. susáii


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SUSÁI s. v. grânar, hambar, pătul, tâlhărea.

SUSÁI s. (BOT.) 1. (Sonchus) (reg.) castravan, lăptucă, susăiță, tâlhărea, iarba-iepurelui, pălămidă-grasă. 2. susai-de-pădure v. susai-pădureț; susai-pădureț (Lactuca muralis) = susai-de-pădure, (reg.) crestățea, tâlhărea, susai-sălbatic.

SUSAI s. (BOT.) 1. (Sonchus) (reg.) castravan, lăptucă, susăiță, tîlhărea, iarba-iepurelui, pălămidă-grasă. 2. susai-de-pădure (Lactuca muralis) = susai-pădureț, (reg.) crestățea, tîlhărea, susai-sălbatic; susai-pădureț (Lactuca muralis) = susai-de-pădure, (reg.) crestățea, tîlhărea, susai-sălbatic.

susai s. v. GRÎNAR. HAMBAR. PĂTUL. TÎLHĂREA.

SUSAI-DE-MÚNTE s. v. tâlhărea.

SUSAI-DE-PĂDÚRE s. v. tâlhărea.

susai-de-munte s. v. TÎLHĂREA.

susai-de-pădure s. v. TÎLHĂREA.

susai-pădureț s. v. TÎLHĂREA.

susai-sălbatic s. v. SUSAI-DE-PĂDURE. SUSAI-PĂDUREȚ. TÎLHĂREA.

arată toate definițiile

Intrare: susai
substantiv masculin (M78)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • susai
  • susaiul
  • susaiu‑
plural
  • susai
  • susaii
genitiv-dativ singular
  • susai
  • susaiului
plural
  • susai
  • susailor
vocativ singular
plural
Intrare: șușai
șușai
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)