9 definiții pentru sus-numit

Articole pe această temă:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SUS-NUMÍT, -Ă, sus-numiți, -te, adj. Care a fost numit sau menționat mai înainte. ◊ (Substantivat, în stilul oficial, mai ales în petiții și reclamații) Sus-numitul nu s-a prezentat la proces.

SUS-NUMÍT, -Ă adj., s.m. și f. (Persoană) menționat(ă) mai înainte. [< sus + numit, după fr. susnommé].

SUS-NUMÍT, -Ă adj., s. m. f. (persoană) menționat(ă) mai înainte. (după fr. susnommé)

SUS-NUMÍT ~tă (~ți, ~te) și substantival Care a fost numit, amintit mai sus. Persoanele ~te. /sus + numit


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

sus-numít adj. m., pl. sus-numíți; f. sus-numítă, pl. sus-numíte

sus-numít adj. m., pl. sus-numíți; f. sg. sus-numítă, pl. sus-numíte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SUS-NUMÍT adj. sus-amintit, sus-citat, sus-menționat, sus-pomenit, (înv.) prezis.

SUS-NUMIT adj. sus-amintit, sus-citat, sus-menționat, sus-pomenit, (înv.) prezis.

Intrare: sus-numit
sus-numit adjectiv
adjectiv compus
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sus-numit
  • sus-numitul
  • sus-numi
  • sus-numita
plural
  • sus-numiți
  • sus-numiții
  • sus-numite
  • sus-numitele
genitiv-dativ singular
  • sus-numit
  • sus-numitului
  • sus-numite
  • sus-numitei
plural
  • sus-numiți
  • sus-numiților
  • sus-numite
  • sus-numitelor
vocativ singular
plural

sus-numit

etimologie:

  • sus + numit, (după limba franceză susnommé)
    surse: DN